Sus e numele meu, Ila!

Romanul, construit asemenea unui bildungsroman, este inspirat din viata unei pictorite cunoscute, Constanta Stratulat, bunica scriitoarei. Ila, o fetita trimisa la orfelinat de chiar mama sa, ramasa vaduva de ofiter in Primul Razboi Mondial, se confrunta cu durerea excluderii, fiind aleasa tocmai ea din cele patru surori pentru a fi „data”. Lumea cruda si nedreapta a orfelinatului o insingureaza, dar si apropie de unele fete. 

 

Desenul este insa cel care o ajuta sa supravietuiasca. Odata majora, este admisa la Belle Arte si are parte de o vara magica la Constanta si Balcic, cu prietenii, amoruri si o maturizare rapida.

 

O fictiune istorica emotionanta care reuseste sa redea un parfum interbelic deloc edulcorat, altfel decat il cunoastem din romanele epocii.

 

„Protagonista romanului de debut al Andreei Ionescu-Berechet are o forta sufleteasca aparte, izvorata din dorinta de a-si gasi un loc si de a-si descoperi rostul intr-o lume ostila, marcata de indiferenta mamei, de moartea pe front a tatalui, de rastimpul lung si adesea traumatizant petrecut intr-un orfelinat, in perioada plina de lipsuri de dupa Primul Razboi Mondial. Felul in care isi spune povestea, uitandu-se simultan in lumile inconjuratoare si in ea insasi, imbraca forma unui Bildungsroman, presarat pe alocuri cu secvente decupate din formula naratiunilor epistolare.

 

 

Meritul de netagaduit al cartii rezida in farmecul povestirii fluide, in care timpul mic al biografiei si cel mare al istoriei inoata mereu sincron, scotand la iveala dintre valuri chipul copilei, al adolescentei si al tinerei femei ce imbratiseaza mestesugul artelor, pe fundalul complicatelor schimbari sociale si politice din societatea romaneasca interbelica.” (CRISTINA BOGDAN)

 

„Datorita abilitatii de a imbina o poveste profund personala, petrecuta intr-un context istoric tumultuos, cu reflectii asupra conditiei umane, Andreea Ionescu‑Berechet ne ofera un roman intens din punct de vedere emotional. Sus e numele meu, Ila! este o combinatie nimerita de imagini poetice si senzoriale care introduc cititorul intr-o atmosfera captivanta. Autoarea transforma trauma personala intr-o meditatie asupra supravietuirii si a autoafirmarii, romanul devenind astfel o contributie semnificativa la literatura contemporana romana.” (STEJAREL OLARU)