Vorbe de duh ale spartanilor

„Oameni liberi si mandri, razboinici neinfricati, cetateni disciplinati, judecatori aspri, pastratori statornici ai obiceiurilor, iubitori de simplitate si dispretuitori ai luxului, acestia sunt spartanii care au condus apararea Eladei impotriva ostilor fara numar ale persilor, au rapus imperiul maritim al Atenei si au sfidat masina de razboi a lui Filip si Alexandru ai Macedoniei. Ori macar asa arata imaginea construita de admiratorii contemporani lor, printre care Platon si Xenofon, perpetuata de Plutarh prin consemnarea vorbelor de duh ale unor spartani faimosi, ca Licurg, Cleomene, Leonida si sotia sa, Gorgo, Agesilaos si Lysandros, dar si ale unor laconieni si laconiene de rand. Se strecoara insa si marturii ale unei Sparte mai putin eroice, umanizate, cu bune si cu rele, in orice caz originala, o cetate unica in istoria Antichitatii.“ (LIVIU MIHAIL IANCU)

PLUTARH din Cheroneea (46–cca 125), unul dintre scriitorii si filozofii de seama din timpul renasterii intelectuale grecesti din a doua jumatate a sec. I si prima jumatate a sec. II, a fost magistrat in orasul sau natal, diplomat si preot al sanctuarului lui Apollo de la Delphi. A primit cetatenia romana si probabil a fost cooptat la conducerea provinciei Achaia. A calatorit mult in Grecia, Macedonia, Italia, Egipt si Asia Mica, atat pentru misiunile sale diplomatice, cat si pentru a tine cuvantari filozofice. Si-a fundamentat deopotriva activitatea publica si pe cea de carturar pe conceptia filozofica platonica.

Opera lui Plutarh trateaza indeosebi chestiuni morale si religioase, iar principalele sale scrieri pastrate pana in zilele noastre – Vietile paralele ale grecilor si romanilor ilustri si eseurile, discursurile si notitele grupate sub titlul generic Moralia – au marcat puternic cultura europeana moderna. Plutarh i-a influentat, printre altii, pe Erasmus, Machiavelli, Rabelais, Montaigne, Shakespeare, Bacon, Rousseau, Goethe, Schiller, Emerson si Foucault.