Vine vacanta cu trenul din Franta

O savuroasa colectie de povestiri inspirate de vacantele anilor ʼ80 in Romania. Istorie traita - Vacantele copilariei.

„In aceasta lume asezata a vacantelor noastre si a traseelor pe care le stabilim mereu in avans ca intr-o conspiratie sau, mai degraba, ca intr-o incantatie, ma simt si acum in deplina siguranta.”

Vacantele anilor ʼ80 au un aer previzibil, linistitor: sejurul la mare rezervat prin agentia ONT, excursiile pe munte, camerele de hotel, gazdele. Lipsurile sunt si ele o constanta, dar Adina intreaba la fiecare restaurant, plina de pofta si de speranta: „Pepsi aveti?“

Mancarea inclusa in pachetul de vacanta e putina si proasta, la Vila Lili nu se da caldura, ciocolata de la Shop e doar pentru turistii straini. Insa niciun neajuns nu-i descurajeaza, nici macar pe Anton, care-si risipeste supararea rostind cuvinte impotriva „iubitului conducator“. Sandviciurile si chiftelele pregatite de Doina pentru drum sunt surse de energie in momentele de relaxare petrecute impreuna, la munte, la mare, in orice imprejurare.

Citate din carte:

„Si uite asa mi se hotaraste mie soarta – ca sa nu ma transform intr-un copil salbatic precum Mowgli din Cartea junglei, in vara asta trebuie sa merg in tabara, desi abia am terminat clasa a II-a, de putina vreme reusesc sa adorm de una singura, in camera mea, fara sa ma tina nimeni de mana, iar cand ma pierd de mama sau de Anton, incep sa plang, asa cum s-a intamplat atunci cand m-am ratacit in magazinul Bucur Obor.”

„E multa liniste in jur, nu se vede nici tipenie de om. Parca am fi pe o alta planeta, atat de departe de civilizatie. Insa suntem doar la varful Omu. O mama, un tata si un copil, singuri, sub o umbrela, la doua mii de metri deasupra nivelului marii.”

„Inainte, vacantele erau trasate si organizate de catre Stat, ca multe alte activitati din timpul liber. Mergeai la Oficiul National de Turism - ONT, iti cumparai un bilet pentru un sejur de 12 zile pe litoral sau la bai. Acum poti merge oriunde. In anii '80 cel putin, nimeni nu mai mergea in excursii in strainatate, nici macar in tarile socialiste „prietene”. Pentru mine, granita era un capat al lumii cunoscute, nu reuseam sa-mi imaginez ce se intimpla dincolo. Copiii de astazi merg de la 2-3 ani cu parintii lor in vacante la Paris sau la Roma, orase la care copiii anilor '80 nici nu indrazneau sa viseze. Nimeni nu mai sufera de foame in vacanta, e de neconceput ca la restaurantul hotelului sa nu poti bea o bere sau o Coca Cola.” (Adina Popescu)