Vietile secrete ale culorilor

Vietile secrete ale culorilor ne restituie o imagine fermecatoare a ritualurilor si a ceremoniilor traditionale nipone intr-o poveste de iubire, delicata precum o stampa, intre o tanara cu darul de a vedea culori imperceptibile altora si un barbat care invata sa le recunoasca prin descrierile ei.

De cand se stie, Mio percepe lumea in nuante infinit mai detaliate decat cei din jurul sau. In atelierul familiei, in care de generatii se vopsesc, se croiesc si se imbraca traditionalele chimonouri de nunta, a inteles, inca din copilarie, ca fiecare culoare are secretele ei, iar de atunci nu inceteaza sa le caute.

Pentru Aoi, culorile au o viata ascunsa, mai putin nuantele de negru, pe care a invatat sa le decline pana la ultima, prin meseria mostenita de la tatal sau, de a-i conduce pe oameni prin ziua cea mai intunecata, a mortii. Din intalnirea celor doi, intamplatoare si nu prea, se naste o poveste despre familie, despre dragoste si, mai ales, despre ce inseamna sa privesti lumea prin ochii celuilalt.

„In Vietile secrete ale culorilor, Laura Imai Messina foloseste un penel fin, ideal pentru a contura, dar si pentru a estompa delicat tablourile, ca intr-o acuarela subtila. Atat detaliile, cat si atmosfera sunt importante pentru a purta cititorul intr-o alta lume, in care culorile au nume aproape necunoscute lumii occidentale, dar atat de seducatoare.“ (Criticaletteraria.org)

„Vietile secrete ale culorilor, mai mult decat un roman in care stilul ocupa un rol central si care descrie o tara fascinanta si indepartata, este unul al formarii: urmarind intalnirea dintre cei doi tineri si evolutia relatiei dintre ei, asistam la schimbarea perspectivei fiecaruia: aceasta ii va face si pe unul, si pe celalalt sa vada realitatea in alte culori.“ (Il Club del Libro)

„Rafinat si seducator, romanul Vietile secrete ale culorilor isi capata forta din stilul elaborat – rezonand cu arta pe care o descrie –, precis si poetic. Ritmul lent si invaluitor impregneaza toate descrierile, pana si pe cele ale colturilor anonime de oras.“ (Hoepli.it)

LAURA IMAI MESSINA s-a nascut la Roma in 1981 si este absolventa de Filologie a Universitatii Sapienza. La 23 de ani s-a transferat la Tōkyō pentru a-si perfectiona limba japoneza, hotarand apoi sa se stabileasca in Japonia. A obtinut o diploma in cultura comparata la International Christian University cu o teza despre scriitoarea Yōko Ogawa si apoi un doctorat la Tokyo University of Foreign Studies. In prezent preda italiana in cateva universitati prestigioase din capitala nipona. In martie 2011 a creat blogul Giappone Mon Amour, inclus in prezent in site-ul lauraimaimessina.com.

A debutat in 2014 cu romanul Tokyo Orizzontale, urmat in 2018 de alt roman, Non oso dire la gioia, ambele carti bucurandu-se de succes. Tot in 2018 publica bestsellerul WA. La via giapponese all’armonia, un ghid dedicat tuturor celor interesati de cultura si obiceiurile traditionale si contemporane japoneze. In 2020 publica Ce incredintam vantului (Quel che affidiamo al vento; Humanitas Fiction, 2021), roman care a urcat rapid in fruntea topurilor de vanzare din Italia, deja tradus in peste 20 de limbi si ale carui drepturi de ecranizare au fost achizitionate de casa de productie Cattleya. Tot in 2020 vede lumina tiparului volumul ilustrat Tōkyō tutto l’anno – Viaggio sentimentale nella grande metropoli. La inceputul lui 2021 publica volumul de povestiri pentru copii Goro Goro. Tot in 2021 apare romanul Vietile secrete ale culorilor (Le vite nascoste dei colori; Humanitas Fiction, 2023), urmat, in 2022, de L’isola dei battiti del cuore.

Laura Imai Messina isi scrie cartile in cafenelele din Tōkyō sau in metrourile care strabat imensa metropola si isi imparte timpul intre Kamakura si Tōkyō alaturi de sotul ei, Ryōsuke, si cei doi copii, Sōsuke si Emilio.