Viata e mai dreapta decat moartea

Treizeci si una de povestiri inlantuite, ce alcatuiesc un adevarat roman despre locuitorii oraselului Berd, aflat la granita dintre Armenia si Azerbaidjan, a caror viata e schimbata pentru totdeauna de razboiul (cat se poate de real) abia incheiat (sau poate nu).

 

Aici, oamenii inca mai pun carne la garnita, aduna fructele, coc paine si tes covoare, dar viata fiecaruia se imparte in „inainte“ si „dupa“. Aproape fiecare dintre ei a pierdut pe cineva drag. Dar invata sa traiasca mai departe si sunt incredintati ca, atata timp cat mai ai un strop de putere, trebuie sa-i ajuti pe cei aflati in impas. Uneori, chiar pe un inamic. Astazi, orasul e acelasi – cu ninsori in februarie si aroma de miere pe campurile din imprejurimi in septembrie, cu batrani buni la suflet si incapatanati. Numai viata e altfel.

 

„«Cine poate sti care e unitatea de masura pentru suferinta?» In Viata e mai dreapta decat moartea, toata lumea isi primeste portia de suferinta. Berdul natal, atat de pitoresc in celelalte romane de Narine Abgarian, devine un loc din care se ridica spre cer un mare strigat de jale: durerea celor care raman. O carte care se opune singura, cu vorbele ei simple si frazele ei necautate, ororilor tuturor razboaielor. Marunte povesti care, impreuna, alcatuiesc un mare roman al nedreptatii istoriei. Este o carte care sangereaza aproape la fiecare fraza si totusi, ici-colo, raman cateva crampeie de gingasie intacte. Pentru ca scopul ei declarat este «sa refaca imbratisarile rupte». Prin volumul Viata e mai dreapta decat moartea, literatura contemporana s-a imbogatit cu o voce atat de puternica, incat ar trebui  sa se auda in toata lumea.“ (Ioana Parvulescu)

 

„Tonul neasteptat al acestei carti – nu un cantec de lupta, ci un recviem al iertarii – creeaza un efect terapeutic uluitor: pare ca ingerul mortii umbreste cu aripile lui pamantul Berdului, crimele sunt iertate, nodurile se desfac, iar   pe vechile morminte iarba inverzeste din nou.“ (Galina Iuzefovici)

 

NARINE ABGARIAN s-a nascut in 1971 la Berd, in Armenia, intr-o familie de intelectuali, bunicul patern fiind supravietuitor al genocidului armean. A absolvit Universitatea Lingvistica de Stat V. Briusov din Erevan, din 1993 mutandu-se la Moscova. S-a remarcat cu un blog pe care l-a tinut mai multi ani. Textele sale despre o fetita numita Maniunia au suscitat un mare interes, iar in 2010 a publicat prima carte pentru copii dedicata acestui personaj, pentru care, in 2011, i s-a decernat Premiul National Rukopis Goda (Manuscrisul Anului). Au urmat Maniunia piset fantasticeski roman (Maniunia scrie un roman fantastic, 2011) si Maniunia, iubilei Ba i procie trevolnenia (Maniunia, aniversarea lui Ba si alte peripetii, 2012). Pornind de la trilogia ei, s-a realizat un serial TV de zece episoade. Culegerea de povestiri Semion Andreici. Letopis v karakuliah (Semion Andreici. Letopiset in mazgalituri, 2012) a fost desemnata cea mai buna carte pentru copii a deceniului in Rusia si i s-a decernat premiul BABY-NOS in 2013.

 

Romanele si volumele sale de povestiri au impus-o drept una dintre cele mai importante voci ale literaturii ruse actuale; dintre acestea amintim: Ponaehavsaia (Imigranta, 2011), Liudi, kotorie vsegda so mnoi (Oameni care sunt mereu cu mine, 2014), roman nominalizat la Premiul Bolsaia Kniga, Zulali (2016), ecranizare in 2021, Liudi nasego dvora (Oameni din curtea noastra, 2016), Viata e mai dreapta decat moartea (Dalse jit, 2018; Humanitas Fiction, 2024). A cunoscut succesul international odata cu traducerea in peste 20 de limbi a bestsellerului Din cer au cazut trei mere (S neba upali tri iabloka, 2015; Humanitas Fiction, 2021), distins, in 2016, cu Premiul Iasnaia Poliana. In 2020 a publicat Simon (Humanitas Fiction, 2023), roman castigator al Bolsaia Kniga – Premiul cititorilor, devenit, de asemenea, bestseller, iar in 2022, volumul de povestiri Molceanie tveta (Tacerea culorii).

 

In 2015, lui Narine Abgarian i s-a acordat Premiul Literar Aleksandr Grin pentru contributia exceptionala la dezvoltarea literaturii nationale, iar in 2020 The Guardian a inclus-o pe lista celor mai buni sase autori contemporani europeni. In 2022 s-a mutat din Rusia in Armenia natala, iar in prezent traieste in Germania.