Un vinovat aproape perfect. Cum se construieste un nou tip de rasism

Caderea Zidului Berlinului a lasat stanga europeana intr-o confuzie totala. Pe campul de batalie al ideilor, progresul, libertatea si universalul au cedat locul unei noi triade importate direct din Statele Unite: genul, identitatea si rasa. Ieri ne luptam in numele proletariatului, al Lumii a Treia si al damnatilor planetei; astazi condamnam omul alb, facandu-l vinovat de colonialism, sclavie si dominarea femeilor.

Trei discursuri - neofeminist, antirasist si decolonial - il desemneaza ca fiind dusmanul comun al omenirii. El a devenit noul Satana, cel pe care propria anatomie il face un violator ontologic, culoarea pielii - rasist, iar puterea - exploatator al tuturor "dominatilor" si "rasizatilor".

Scopul acestui eseu este de a analiza cum, sub impulsul unei americanizari caricaturale a Europei, lupta de gen si cea de rasa sunt pe cale de a inlocui lupta de clasa, de a alunga meritocratia si de a distruge ideea de umanitate ca unitate. Sa facem din omul alb tapul ispasitor prin excelenta nu inseamna decat sa inlocuim un rasism cu altul; si, intr-un viitor ce se anunta sumbru, cu societati tribale, care-si pazesc cu strasnicie identitatea, prada unui razboi al tuturor contra tuturor.