Trecutul ne-ajunge din urma. Memoriile unui martor privilegiat al istoriei. 1921-1947

Virgil Solomon (1894–1972), medic de formatie, a fost delegat la Adunarea Nationala de la Alba Iulia (1918), deputat, ministru, secretar general adjunct al Partidului National-Taranesc si un apropiat al lui Iuliu Maniu. A fost urmarit de Siguranta inca din 1937. Dupa instalarea comunismului, a fost intemnitat fara proces la Jilava, Pitesti, Aiud, Ocnele Mari si Sighet (1947–1955), apoi trimis cu domiciliu obligatoriu in Baragan (1955–1964) – 17 ani de detentie si restrictii domiciliare.

„Medicul Virgil Solomon a fost martorul privilegiat al unor mari evenimente istorice. In memoriile sale, el analizeaza, cu ochiul versat al omului politic, finalul domniei regelui Ferdinand, instituirea si epoca Regentei, guvernarea Iuliu Maniu si revenirea in tara a principelui Carol, conflictul dintre acestia doi, apoi dictaturile succesive: carlista, legionaro‑antonesciana, antonesciana si comunista. Pasionante raman paginile dedicate perioadei celui de-al Doilea Razboi Mondial, cu dezvaluiri din culisele cabinetului personal al lui Iuliu Maniu, privind pregatirea minutioasa a rasturnarii aliantelor, la 23 august 1944. Memoriile lui Virgil Solomon reprezinta o contributie documentara pretioasa, care recupereaza o perioada trecuta multe decenii sub tacere si aduce o noua lumina asupra unor evenimente si personalitati inca prea putin intelese.“ (CLAUDIU SECASIU)

„In fiecare vara mergeam cateva saptamani «la Opapa pe Baragan», in cele doua sate‑gulag, Mazareni si, apoi, Valea Calmatuiului, cu case din chirpici, cu acoperisuri de paie si fara electricitate. Acolo si-a petrecut bunicul cei noua ani de domiciliu fortat, dupa alti opt de inchisoare administrativa, adica fara sa i se fi facut proces vreodata. La Valea Calmatuiului erau foarte multi fruntasi national‑ taranisti... Acolo am invatat de la N. Carandino cum se pune in scena o piesa de teatru… Puiu Coposu m-a invatat, printre altele, jocul de bridge. Iar Camil Demetrescu, cu care mergeam la picnic in paduricea de salcami, imi povestea intamplari de pe vremea cand era coleg cu tatal meu la Ministerul de Externe. Memoriile politice ale bunicului meu ofera publicului o perspectiva inedita, dar si o perceptie diferita asupra unei epoci controversate si manipulate – ca mai toate cele care merita sa fie povestite.“ (MICHAEL VIRGIL SOLOMON)

VIRGIL SOLOMON (n. 27 august 1894, Dragus, comitatul Fagaras, azi jud. Brasov) este descendentul unor vechi familii boieresti atestate inca din secolul al XV-lea, cu statut nobiliar acordat de principii Transilvaniei in secolul al XVII-lea. A studiat medicina (1911–1920) la Cluj, Budapesta, Viena si din nou Cluj, cu specializare ca medic igienist, ajungand, la Sighisoara, medic-sef al Casei Asigurarilor Sociale si medic primar al jud. Tarnava Mare.

Adevarata sa vocatie a fost politica. La 1 decembrie 1918 a participat la Adunarea Nationala de la Alba Iulia, ca delegat al Societatii Academice „Romania Juna“ din Viena. Din anul 1924 a activat in cadrul Partidului National-Taranesc (P.N.T.). A reorganizat si condus organizatia din Odorhei (1926–1947), judet pe care l-a reprezentat in parlament, ca deputat (1928–1933). A fost unul dintre cei mai apropiati colaboratori ai lui Iuliu Maniu, presedintele P.N.T., pe care l-a secondat, din pozitia de secretar general adjunct pentru Ardeal (1941–1944), in actiunea de reorganizare a partidului si de pregatire a desprinderii Romaniei din alianta cu Germania nazista. A fost ministru al lucrarilor publice (1944–1945) si membru al Delegatiei Permanente P.N.T., forul decizional al partidului.

Pozitia intransigenta fata de comunisti si aliatii acestora, accentuata dupa falsificarea rezultatelor alegerilor de la 19 noiembrie 1946, i-a atras arestarea timpurie, la 5 mai 1947. Timp de opt ani a fost intemnitat, fara proces, in penitenciarele Craiova, Aiud, Vacaresti, Pitesti, Ocnele Mari, apoi, ca fost demnitar, la Sighetu Marmatiei (1950–1955). Dupa detentie, au urmat noua ani de domiciliu obligatoriu, in Baragan, la Mazareni si la Rubla/Valea Calmatuiului (1955–1964). A ramas sub urmarirea continua a Securitatii, pana la decesul sau, survenit la 4 august 1972, la Bucuresti.