Stapanul si cuceritorul meu

Marele premiu pentru roman al Academiei Franceze 2021.

Titlul romanului Stapanul si cuceritorul meu provine dintr-un vers al lui Paul Verlaine, dar este greu de imaginat ca insusi poetul si pistolul cu care l-a impuscat pe Rimbaud joaca un rol esential in povestea de dragoste interzisa dintre Tina si Vasco, unde pretioasa caseta cu inima lui Voltaire, furata de la Biblioteca Nationala a Frantei, devine cadou de aniversare, iar arma lui Verlaine, cumparata la licitatie, alaturi de un caiet cu sonete si haikuuri ajung probe incriminatoare pe masa judecatorului de instructie.

Esecul relatiei amoroase dintre cei doi protagonisti, surprins cu ironie fina de vocea uneori melancolica, alteori taioasa a naratorului chemat la tribunal sa depuna marturie, se declina cu toate culorile pasiunii oarbe, de la gesturile necugetate in frumusetea lor ale indragostirii pana la strafulgerarile de luciditate din final.

Intr-un interviu, François-Henri Désérable declara: „Am trait cu pasiune o poveste de dragoste, ratiunea s-a predat, a depus armele, iar eu nu am putut scrie altceva pe acest subiect. Mi s-a parut necesar sa incerc sa reconstitui sentimentele care ma animasera intr-o fictiune ce se invarte in jurul poeziei.“ Ironia si liricul se intrepatrund intr-un elogiu adus cartilor si iubirii, chiar si atunci cand aceasta ne face sa ne pierdem capul.

„Noul roman al lui François-Henri Désérable este o mica bijuterie de poezie si ironie. [...] Autorul amplifica pasiunea pentru a o duce in derizoriu. Reda atat de convingator limbajul iubirii incandescente, al iubirii chinuitoare, al iubirii imposibile, al iubirii disperate. In aceasta carte, care nu pierde nimic din virtuozitatea sclipitoare a romanului anterior, Un anume domn Piekielny, Désérable castiga in profunzime. Un regal stilistic.“ (Le Journal de Dimanche)

FRANÇOIS-HENRI DESERABLE s-a nascut in 1987 la Amiens si a locuit pana in adolescenta in Picardia. La cincisprezece ani pleaca in Statele Unite, in Minnesota, pentru a se dedica hocheiului pe gheata. Intors in Franta, devine jucator profesionist de hochei, se inscrie la Drept si incepe, in acelasi timp, sa scrie. In 2013 publica volumul Tu montreras ma tête au peuple, recompensat in acelasi an cu Prix Amic de l’Académie française, Prix Jeand’Heurs du roman historique si Prix Littéraire de la Vocation, care surprinde ultimele clipe ale unor victime celebre ghilotinate in timpul Revolutiei Franceze. In 2015 ii apare Evariste, o biografie romantata a lui Evariste Galois, copilul-minune al matematicii, ucis in duel in 1832, roman castigator al Prix des Lecteurs L'Express – BFMTV, Prix Geneviève-Moll si Grand Prix „Histoire de Paris“, care figureaza in palmaresul celor mai bune carti ale anului din revista Lire. In 2017, publica Un anume domn Piekielny (Un certain M. Piekielny; Humanitas, 2018), ancheta literara asupra unui personaj evocat de Romain Gary in Promisiunea zorilor. Romanul e prezent pe toate listele marilor premii literare franceze in 2017, dar castiga numai Choix Goncourt de la Roumanie si Grand Prix de littérature de la ville de Saint-Etienne. In 2021 ii apare romanul Stapanul si cuceritorul meu (Mon maitre et mon vainqueur; Humanitas Fiction, 2022), care primeste Grand Prix du roman de l’Académie française si e finalist la Prix Interallié. Romanul este tradus in zece limbi.