Soareci si oameni (Top 10+)

Premiul Nobel pentru Literatura 1962.

Soareci si oameni, unul dintre romanele clasice ale literaturii secolului trecut, este o poveste cu nuante parabolice despre prietenie si destin.

Personajele centrale sunt doi lucratori sezonieri, George Milton, un tanar inteligent si inimos, si Lennie Small, un urias naiv, cu o forta incontrolabila si o intarziere mentala ce il face sa semene cu un copil mare.

Cei doi barbati, a caror induiosatoare relatie de prietenie ajunge sa semene a dependenta, se angajeaza ca lucratori la o ferma. Ei au un vis, un ideal, sa stranga bani din care sa-si cumpere un loc al lor, unde sa traiasca „din belsugu’ pamantului”.

Insa o serie de intamplari tragice, provocate de naivitatea lui Lennie, de neputinta lui de a distinge raul de bine, le naruie sperantele.

John Ernst Steinbeck s-a nascut la 27 februarie 1902 in Salinas, California. A urmat cursurile Universitatii Stanford si a debutat in 1929 cu romanul Cupa de aur, al carui protagonist este piratul Henry Morgan.

In 1932 a publicat volumul de nuvele Pasunile Raiului, inspirat din viata fermierilor din Valea Salinas. Un an mai tarziu, i-a aparut romanul Catre un zeu necunoscut, iar in 1935, Cartierul Tortilla, urmate de Nehotaratii sorti ai bataliei (1936) si clasicul Soareci si oameni (1937), ecranizat in repetate randuri. In 1938 a vazut lumina tiparului volumul de nuvele Valea lunga. Pentru Fructele maniei (1939) i s-a decernat Premiul Pulitzer.

In urmatoarele doua decenii a publicat Luna a apus (1942), Strada Sardinelor (1945), Autobuzul ratacit (1947), Perla (1947), La rasarit de Eden (1952), cartea sa cea mai indragita, Joia dulce (1954), Scurta domnie a lui Pépin al IV‑lea (1957) si Iarna vrajbei noastre (1961).

In 1962, in urma unui lung periplu prin 40 de state americane in compania catelului sau, Charley, a scris volumul Calatorii cu Charley. In acelasi an i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatura. John Steinbeck a incetat din viata in 20 decembrie 1968.