Serotonina

Aparut pe 4 ianuarie 2019, Serotonina, al saptelea roman al scriitorului francez Michel Houellebecq, si-a confirmat statutul de cea mai asteptata carte a iernii si a devenit in scurt timp de la aparitie un adevarat fenomen editorial, ocupand locul 1 in toate topurile de vanzari. Pana in prezent, romanul s-a vandut in Franta in peste 500.000 de exemplare.

Serotonina poate fi citit ca un roman despre dezechilibrele pe care le produce o lume fara iubire, fara bunatate, fara solidaritate, cu transformari devenite incontrolabile, dar si ca un coplesitor roman al remuscarilor si al regretelor. Prin Serotonina Michel Houellebecq demonstreaza inca o data ca este cronicarul nemilos al declinului societatii occidentale din secolul XXI, un scriitor neimblanzit, dar romantic, incomod, dar indispensabil.


Protagonistul romanului Serotonina, Florent-Claude Labrouste, un barbat de 46 de ani, a ajuns intr-un punct critic al existentei personale. Se indoapa cu Captorix, un antidepresiv de ultima generatie, incercand o supravietuire decenta. Medicamentul creste nivelul de serotonina din organism dar are trei efecte secundare: greata, disparitia libidoului si impotenta. Florent-Claude alege de bunavoie sa renunte la profesie, la viata sociala, la cunostinte. Isi sterge urmele, se refugiaza in hoteluri - unde musai trebuie sa existe camere pentru fumatori -, straduindu-se sa opereze o regresie paliativa in trecutul personal. Naratiunea sa traverseaza o Franta care isi nesocoteste traditiile, isi trivializeaza orasele si isi distruge satele aflate in pragul revoltei. Dezradacinat si autodistructiv, eroul lui Houellebecq isi scruteaza propria viata si lumea din jurul lui cu un umor aspru si cu o virulenta sfasietoare.

"Dupa Supunere, Houellebecq devine din nou un seismograf al conteporaneitatii, iar Serotonina aduce un straniu ecou al crizei "vestelor galbene". Scriitorul isi radicalizeaza teoriile pesimiste, ilustrand prin intermediul personajelor sale naruite felul in care detesta neoliberalismul, infantilismul consumerist, ipocrizia atitudinii cool. Insa Houellebecq vrea de asemenea, sa creada in binefacerile si harul lacrimilor. Si atunci, e posibila mantuirea?" - Livres Hebo