Scafandrul si fluturele

Bestseller international, vandut in peste un milion de exemplare si tradus in 30 de limbi, cartea lui Jean-Dominique Bauby sta la baza filmului omonim al lui Julian Schnabel – Premiul Bafta pentru cea mai buna ecranizare –, pelicula distinsa in 2008 si cu Globul de Aur pentru cel mai bun film, Premiul pentru cel mai bun regizor, Premiul pentru cel mai bun actor si titlul Cel mai bun film la Gala Premiilor Lumiere.

 

Ce inseamna, de fapt, sa fii viu? Care ne sunt, cu adevarat, bucuriile vietii? Cine – sau ce – din noi traieste, se-ndragosteste, cauta, uita, iarta? Cata suferinta incape intr-un trup, cata nefericire intr-un suflet? De ce trebuie sa murim?

 

Publicata cu doar cateva zile inaintea mortii autorului, Scafandrul si fluturele este una dintre cele mai zguduitoare povesti despre viata. Iesit din coma, dar paralizat cvasi-complet, cu o singura pleoapa, stanga, mobila, Jean-Dominique Bauby „dicteaza“ aceasta carte. Cateva sute de mii de batai de pleoapa – pentru ca noi sa putem vedea lumea si altfel.

 

„In cartea sa, Bauby a reusit un nemaipomenit experiment alchimic: sa transforme oroarea in intelepciune.“ (The New York Times)

 

„Datorita indraznelii si sinceritatii lui Bauby..., ceea ce putea fi un tablou al neputintei si durerii devine explorare pe viu a constiintei si imn inchinat libertatii.“ (Washington Post)

 

„Filmul a facut un lucru pe care cititorii l-ar fi crezut imposibil: a intensificat frumusetea exceptionala a acestei carti.“ (Wall Street Journal)

 

Nascut in 1952 in Franta, jurnalist, tata a doi copii, JEAN-DOMINIQUE BAUBY a fost redactor-sef al revistei Elle. Pe 8 decembrie 1995, un accident vascular l-a aruncat intr-o coma profunda din care avea sa iasa, dar cu toate functiile motrice distruse. E un pacient atins de sindromul locked-in, tradus literal: inchis in sine. Nu mai poate misca, manca, vorbi si nici macar respira fara ajutor. In tot acest corp inert, mai misca un singur ochi. Acest ochi – stangul – e legatura lui cu lumea, cu ceilalti, cu viata. Acest ochi il ajuta sa scrie cartea de fata, al carei prim tiraj, de 25.000 de exemplare, e vandut intr-o singura zi. Jean-Dominique moare in 9 martie 1997, la doua zile dupa publicarea ei. De acelasi autor, Raoul Levy, un aventurier du cinéma, Lattès, Paris, 1994.