Sa nu pronunti: noapte

Opera lui Amos Oz este tradusa in patruzeci de limbi.

In vara lui 1989, in plin desert, in oraselul Tel Keidar, povestea de dragoste dintre Teo, un inginer sexagenar, si Noa, o mai tanara profesoara, se dezintegreaza incet. Moartea unui elev in circumstante ciudate pune toata comunitatea in alerta. Sosirea tatalui, care, in memoria fiului sau, o convinge pe Noa sa se ocupe de construirea unei clinici pentru ingrijirea adolescentilor drogati, starneste suspiciune.

Cu o profunda intelegere a fiintei si a relatiilor umane, Amos Oz scrie o istorie amara si tandra despre ambitii frustrate si iubiri neimplinite, intr-un roman dens, cu oaze de poezie si de ironie fina.

„Felul in care Amos Oz descrie locurile este la nivelul lui Faulkner, iar cautarea idealurilor il apropie de Lev Tolstoi. Personajele sale nefericite si decadente il evoca pe Saul Bellow, iar radiografia senti-mentelor si obsesia pentru problemele dureroase ating intensitatea lui Dostoievski.“ (Sunday Telegraph)

„Oz are darul de a ne revela esenta propriilor noastre vieti, care se consuma in cupluri instrainate. Aceasta este marea lui realizare in Sa nu pronunti: noapte. O capodopera.“ (The Guardian)

„Desertul noaptea, cumpararea unei rochii, pregatirea unei cine, actul sexual, toate sunt atat de reale si tangibile, incat persista in mintea cititorului la fel ca personajele carora Amos Oz le-a insuflat viata fictionala.“ (Sunday Tribune)

„Desertul devine un simbol vast, acaparator, al absentei divine.“ (Jay Parini, autorul romanului Ultima gara)

AMOS OZ (1939–2018), cel mai important prozator si eseist israelian, s-a nascut la Ierusalim, parintii sai fiind originari din Polonia si Rusia. La 15 ani s-a stabilit in kibbutzul Hulda, unde a fost si inmormantat. Dupa absolvirea Facultatii de Filozofie a Universitatii Ebraice din Ierusalim revine in kibbutz, unde practica agricultura si preda la liceul local pana in 1986, cand se muta cu familia in orasul Arad.

Primul sau volum de povestiri, Acolo unde urla sacalii, apare in 1965, fiind urmat de romanul Altundeva poate (1966). In 1967 lupta in Razboiul de Sase Zile, iar in 1973 participa la Razboiul de Yom Kippur. Dupa succesul international al romanului Sotul meu, Michael (1968; Humanitas Fiction, 2013, 2017), scriitorul continua sa publice carti de fictiune: Pana la moarte (1971), Atinge apa, atinge vantul (1973), Muntele Sfatului Rau (1976; Humanitas Fiction, 2012), Sumki (1978; Humanitas Fiction, 2014), Odihna desavarsita (1982; Humanitas Fiction, 2011), Cutia neagra (1987; Humanitas Fiction, 2012), Sa cunosti o femeie (1989), Fima (1991), Sa nu pronunti: noapte (1994; Humanitas Fiction, 2010), Pantera din subterana (1995; Humanitas Fiction, 2013), Aceeasi mare (1999; Humanitas Fiction, 2021), Poveste despre dragoste si intuneric (2002; Humanitas Fiction, 2008), Deodata in adancul padurii (2005; Humanitas, 2010), Rime despre viata si moarte (2007; Humanitas Fiction, 2009), Scene de viata campestra (2009; Humanitas Fiction, 2011), Intre prieteni (2012; Humanitas Fiction, 2014), Iuda (2014). A semnat de asemenea eseuri: Cum sa lecuiesti un fanatic (2006; Humanitas Fiction, 2011, 2016), Dragi fanatici (2017; Humanitas Fiction, 2018), Evreii si cuvintele (impreuna cu Fania Oz-Salzberger, 2012; Humanitas Fiction, 2015), Din ce este facut un mar? Convorbiri cu Shira Hadad (2018; Humanitas Fiction, 2020) si Isus si Iuda (2019; Humanitas Fiction, 2023).

Opera lui Amos Oz este tradusa in peste 40 de limbi. A primit peste 40 de premii si distinctii nationale si internationale.