Runa

Inchid ochii. Si-mi amintesc. Cuvinte auzite candva in aceasta masina: "Eu nu am degete, eu nu am ochi. Nu am trup care sa te inlantuie, am numai cuvintele. Povestile mele te vor infasura, te vor imbraca in cuvinte si vei trai astfel la nesfarsit. Ele sunt pergamentul in care trupul tau va fi infasurat ca intr-un giulgiu, ele sunt fiinta ta scrisa, intreaga ta viata". Aceasta este secunda, imi spun, aceasta este secunda in care, ca sub ochiul unui aparat de filmat, pergamentul se dezintegreaza, litera cu litera, fibra cu fibra, se transforma lent in nisip, in pulbere fina acoperind totul... Lia Vernescu