Rugati-va pentru fratele Alexandru

„Spre sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, o manastire de maici din Moldova a fost ocupata de trupele sovietice biruitoare. Maicile au cautat refugiu in alte locuri. La intoarcerea lor, au gasit pe altar un bilet pe care statea scris: «Comandantul trupelor care au ocupat manastirea va declara ca a lasat-o neatinsa si va cere sa va rugati pentru sufletul sau». De atunci, la fiecare serviciu religios este pomenit numele lui Alexandru.

Rugati-va pentru fratele Alexandru! Roaga-te si tu, cititorule, caci numele nu priveste doar pe comandantul trupelor victorioase […], ci ii priveste pe toti ceilalti frati Alexandru, biruitori nesiguri si ei. Rugati-va pentru fratele Alexandru din China, dar nu uitati pe fratele Alexandru din Statele Unite; rugati-va pentru cei puternici de pretutindeni, pentru cei ce stiu […], dar care nu mai stiu bine ce stiu si ce fac, pentru cei ce poseda si dispun, cu economistii lor cu tot; rugati-va pentru cei ce ratacesc triumfatori prin viata, fara cultura, dar si pentru cei ce ratacesc in cultura; pentru omul european care a triumfat asupra nevoilor materiale, pentru omul modern care a triumfat asupra naturii si a bunului Dumnezeu. Rugati-va pentru fratele Alexandru!“ (CONSTANTIN NOICA)

CONSTANTIN NOICA (Vitanesti-Teleorman, 12/25 iulie 1909 – Sibiu, 4 decembrie 1987). A debutat in revista Vlastarul, in 1927, ca elev al liceului bucurestean „Spiru Haret“. A urmat Facultatea de Litere si Filozofie din Bucuresti (1928-1931), absolvita cu teza de licenta Problema lucrului in sine la Kant. A fost bibliotecar la Seminarul de Istorie a Filozofiei si membru al Asociatiei „Criterion“ (1932-1934). Dupa efectuarea unor studii de specializare in Franta (1938-1939), si-a sustinut in Bucuresti doctoratul in filozofie cu teza Schita pentru istoria lui Cum e cu putinta ceva nou, publicata in 1940. A fost referent pentru filozofie in cadrul Institutului Romano-German din Berlin (1941-1944). Concomitent, a editat, impreuna cu C. Floru si M. Vulcanescu, patru din cursurile universitare ale lui Nae Ionescu si anuarul Isvoare de filosofie (1942-1943). A avut domiciliu fortat la Campulung-Muscel (1949-1958) si a fost detinut politic (1958-1964). A lucrat ca cercetator la Centrul de logica al Academiei Romane (1965-1975). Ultimii 12 ani i-a petrecut la Paltinis, fiind inmormantat la schitul din apropiere.

Carti originale, enumerate in ordinea aparitiei primei editii: Mathesis sau bucuriile simple (1934), Concepte deschise in istoria filozofiei la Descartes, Leibniz si Kant (1936), De caelo. Incercare in jurul cunoasterii si individului (1937), Viata si filozofia lui René Descartes (1937), Schita pentru istoria lui Cum e cu putinta ceva nou (1940), Doua introduceri si o trecere spre idealism (cu traducerea primei Introduceri kantiene a Criticii judecarii) (1943), Jurnal filozofic (1944), Pagini despre sufletul romanesc (1944), „Fenomenologia spiritului“ de G.W.F. Hegel istorisita de Constantin Noica (1962), Douazeci si sapte trepte ale realului (1969), Platon: Lysis (cu un eseu despre intelesul grec al dragostei de oameni si lucruri) (1969), Rostirea filozofica romaneasca (1970), Creatie si frumos in rostirea romaneasca (1973), Eminescu sau Ganduri despre omul deplin al culturii romanesti (1975), Despartirea de Goethe (1976), Sentimentul romanesc al fiintei (1978), Spiritul romanesc in cumpatul vremii. Sase maladii ale spiritului contemporan (1978), Povestiri despre om (dupa o carte a lui Hegel: „Fenomenologia spiritului“) (1980), Devenirea intru fiinta. Vol. I: Incercare asupra filozofiei traditionale; Vol. II: Tratat de ontologie (1981), Trei introduceri la devenirea intru fiinta (1984), Scrisori despre logica lui Hermes (1986), De dignitate Europae (lb. germ.) (1988), Rugati­va pentru fratele Alexandru (1990).