Reflectii despre ghilotina

„De la idilele umanitare ale secolului al XVIII-lea pana la esafodurile sangeroase, drumul este drept, iar calaii din ziua de azi sunt, o stim cu totii, umanisti. Prin urmare, nu vom putea niciodata sa ne indoim indeajuns de ideologia umanitara intr-un domeniu precum cel al pedepsei cu moartea. [...] Lansat in dinamismul neinfranat al istoriei, [omul] are nevoie de o fizica si de cateva legi de echilibru. Are nevoie, sa spunem drept, de o societate rationala, si nu de aceasta anarhie in care a fost aruncat de propriul orgoliu si de puterile nelimitate ale statului.” (Albert Camus)

 

„Conceput ca o demonstratie simpla, directa si limpede adresata unui public larg, volumul Reflectii despre ghilotina este expresia indignarii viscerale a lui Albert Camus fata de pedeapsa cu moartea si de dreptul pe care statele si-l aroga de a ucide in forma legalizata. Aceste reflectii completeaza teoretizarile din Omul revoltat, in special din sectiunea «Terorismul de stat si teroarea rationala», si articolele politice retinute pentru Actuale in seria «Nici victime, nici calai». In acelasi timp, ele lamuresc temeiul moral al numeroaselor interventii publice ale lui Camus impotriva pedepsei capitale in situatii istorice concrete precum condamnarile politice din Spania franchista, din Franta de dupa eliberare, din Grecia in timpul razboiului civil, din Ungaria dupa revolutia din 1956 sau din Algeria sa natala, distrusa de razboiul colonial.” (Marina Vazaca)

 

Albert CAMUS (1913-1960), romancier, dramaturg si filozof francez, a fost una dintre figurile marcante ale secolului XX. Nascut in Algeria, a absolvit Universitatea din Alger si a fost citiva ani jurnalist la Alger républicain. In timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial a fost membru al Rezistentei franceze si editor al publicatiei clandestine Combat. Dupa razboi a colaborat la publicatii prestigioase din Franta, fiind una dintre vocile influente ale stingii democrate. Tot in aceasta perioada a publicat o serie de romane si eseuri filozofice care au inca un mare impact, printre care Strainul (1942), Mitul lui Sisif (1942), Ciuma (1947), Caderea (1956), Exilul si imparatia (1957). Ca o recunoastere a valorii si viziunii sale inovatoare, Camus a primit in 1957, la doar 44 de ani, Premiul Nobel pentru Literatura.