Razboi sau pace. Pseudo-jurnal de pe frontiera de Est

In august 1991 tanara jurnalista Alina Mungiu a fost sunata pe numarul de fix al parintilor ei din Iasi de cineva de la CNN, care nu avea alte relatii in Romania. La Moscova incepuse lovitura de stat si corespondentul CNN de acolo era izolat pe acoperisul Parlamentului Rus cu Boris Eltin, seful Republicii Socialiste Sovietice Ruse din URSS, devenit principalul stalp al rezistentei contra puciului, inconjurati de tancuri sovietice. Ce se petrecea in restul URRS? Cei de la CNN nu aveau idee. Stia Alina cumva ce se intampla la Kiev? Sau putea sa afle? Pe harta li se parea aproape de Iasi. Nu cumva ar fi putut sa se duca pana acolo sa vada, pentru CNN? 

 

Intre Bucuresti si Kiev sunt cam o mie de kilometri. Dar de la Washington pareau doi pasi. La fel pare si astazi. Poate si este.

Asa incepe voiajul Alinei, pe atunci doar Mungiu, peste frontiera URSS, intr-un taxi galben cu numar de Bucuresti, si devine o calatorie de o viata, prin sfarsitul unui imperiu si nasterea unor lumi noi. De la aventuri, ca arestarea de catre trupe sovietice si misiuni ONU in Crimeea si Caucaz, la un documentar nostalgic prin vechi asezari genoveze, germane sau evreiesti in nordul Marii Negre, amintirile devin treptat analize, reflectii, prognoze ale cuiva care a cunoscut frontiera de Est in toate aspectele ei si a studiat-o din toate perspectivele, intr-o viata in care autoarea a devenit, din jurnalist, om de stiinta.

 

Pe nesimtite, jurnalul de calatorie devine o reflectie geopolitica pasionanta si originala, cu adancimi istorice si un numar infricosator de prognoze care au devenit intre timp realitate. Un exercitiu de argumentare de o obiectivitate uneori greu de indurat incheie aceasta reflectie despre razboi sau pace cu intrebarea daca exista cu adevarat vreo alegere.

 

„Teza acestei carti este ca o asemenea frontiera intre Europa si Rusia trebuie definita si aparata si ca nu vom rezolva problema ucraineana in sine daca nu o facem parte a acestui context mai larg. De treizeci de ani discutia se amana, cu ambiguitatea de rigoare, Vestul considerand ca frontiera este intre Ucraina si Rusia, iar Rusia considerand ca Ucraina e implicit de partea ei si ca frontiera e pe Nistru, la Sevastopol sau la Batumi. Nu exista si nu va exista pace pana cand nu este stabilita o frontiera intre Europa si Rusia, din care Ucraina este doar o parte, sa speram de partea europeana. Chiar daca survine o improbabila incetare a focului, ea nu poate dura cata vreme nu avem Eufratul nostru. Nu putem stabili granita dintre UE si Rusia in frontierele desenate de URSS si de asta discutia asupra granitelor e cea mai importanta si trebuie sa aiba loc, asa cum a avut loc dupa Al Doilea Razboi Mondial.” (Alina Mungiu-Pippidi)

 

Alina MUNGIU-PIPPIDI (n. 1964), doctor in psihologie sociala al Universitatii din Iasi, este o personalitate academica recunoscuta peste hotare, cu peste 7.000 de citari academice la finele lui 2025, dar si activist din anul 1989 al societatii civile din Romania. In prezent este profesoara de politica comparata la LUISS Guido Carli din Roma si este frecvent invitata sa conferentieze la universitati ca Harvard, Oxford, Stanford si LSE. Este presedinte fondator al Societatii Academice din Romania si consultant pentru mai multe institutii si guverne europene (Olanda, Suedia, Austria), precum si pentru Banca Mondiala, NATO si FMI. Printre cartile care i-au aparut la Editura Polirom se numara: Doctrine politice. Concepte universale si realitati romanesti (coord., 1998), Secera si buldozerul. Scornicesti si Nucsoara. Mecanisme de aservire a taranului roman (impreuna cu Gérard Althabe, 2002), De ce nu iau romanii premiul Nobel (2012, 2014) si In cautarea bunei guvernari. Cum au scapat alte tari de coruptie? (2017).