Prizonierul visului stacojiu

Un regizor calatoreste in taigaua sovietica pentru a filma un documentar intitulat Prizonierii visului stacojiu, care ii are in centru pe strainii ademeniti de marea iluzie sovietica. Tanarul Lucien Baert, nascut in 1918, se alatura unei celule a Miscarii Tineretului Comunist si are in sfarsit sansa de a descoperi tara visurilor sale gratie unei calatorii organizate in URSS in 1939. Nu trece mult pana descopera ca delegatiei din care face parte i se arata un „sat Potemkin”, unde locul taranilor este luat de actori. Pe drumul de intoarcere, autoritatile fabrica un caz pentru a-l acuza de spionaj pe strainul vorbitor de rusa.

Condamnat la opt ani de detentie intr-un lagar de munca fortata din Urali, in 1942 este trimis pe front. Dupa ce-si insuseste actele unui camarad ucis in lupta, supravietuieste luandu-si o noua identitate si devenind Matvei Belov.

Dupa douazeci si opt de ani petrecuti in Uniunea Sovietica, dintre care paisprezece ani in Gulag, Lucien paraseste in secret Rusia in vara lui 1967 pentru a reveni in Franta. Sfasiat intre doua identitati, este luat sub aripa ei de o jurnalista care il convinge sa publice o carte ce il va transforma intr-un erou al sentimentelor antisovietice. Dar Lucien incepe sa se simta un impostor, un idiot util exploatat de anticomunistii de profesie.

Asa ca, dupa sapte ani in Franta, se intoarce in URSS, stabilindu-se intr-un colhoz din Rovnoe, o regiune rurala considerata „fara perspective” si condamnata la simpla supravietuire, dar unde oamenii dau dovada de generozitate si solidaritate. Numai ca dezmembrarea URSS-ului si ascensiunea capitalismului salbatic adus de oligarhi va transforma acest scurt moment de utopie implinita si de vis al existentei colective intr-un cosmar.

„Un mare roman de dragoste si aventuri istorice, desfasurat in a doua jumatate a secolului XX. O puternica meditatie care il face pe cititor sa se intrebe: Ce a devenit civilizatia noastra? Pe ce valori se sprijina? Pentru ce cauza merita sa-ti sacrifici viata? Angajamentul politic nu e, in fond, decat o masinarie de fabricat iluzii? Au sters materialismul comunist si cel capitalist orice urma de spiritualitate si de credinta fara interese ascunse? Sau chiar de umanitate? Putem trai cu doua identitati?” (Le Figaro)

„Un text magnific ce ne indeamna sa recitim istoria.” (Ecran de veille)

„Evocand decenii intregi de istorie rusa si franceza, cercetand deziluziile legate de comunism si capitalism, Andrei Makine scrie un roman puternic despre cautarea esentiala a fraternitatii, un orizont spre care ar trebui sa tinda orice fiinta umana. Un veritabil manifest care rasuna, poate, cu atat mai tare azi, cand razboaiele devasteaza lumea.” (La Liberté)