Poveste de Craciun

Povestea unui batran morocanos si zgarcit, care descopera bucuria Craciunului, devenind astfel mai bun si mai fericit.

Poveste de Craciun de Charles Dickens a fost publicata cu foarte multi ani in urma. De atunci, este citita cu incantare de copii si de parinti, iar farmecul ei se arata si mai mult in preajma sarbatorilor.

Este povestea unui batran morocanos si zgarcit, Ebenezer Scrooge, pe care nimic nu pare sa il mai multumeasca. In noaptea de Ajun este vizitat de stafia fostului sau partener de afaceri, Jacob Marley, apoi de inca trei spirite. Acestea ii arata lui Scrooge cum poate rascumpara suferinta pe care le-a provocat-o celor din jurul sau: in loc de tristete, singuratate si disperare, poate alege bucuria de a petrece Craciunul alaturi de cei apropiati, devenind astfel mai bun si mai fericit.

Charles Dickens s-a nascut la Portsmouth pe 7 februarie 1812. Era fiul lui John Dickens si al lui Elizabeth. John Dickens lucra in marina, insa iubea literatura. Charles a avut o copilarie fericita in Chatham, pe care si-a petrecut-o citind cu nesat carte dupa carte. Totul s-a sfarsit cand familia s-a mutat la Londra, in 1822. Tatal sau, un ins risipitor, a ajuns la inchisoarea datornicilor. Din cauza saraciei, Charles, copil, a trebuit sa munceasca un an intr-un atelier infestat de sobolani, lipind etichete pe sticlele cu vacs, un preparat folosit in trecut la lustruirea ghetelor.

Charles a parasit scoala si a devenit jurnalist si autor de scheciuri. A devenit cunoscut in 1836, cu per-sonajele sale ridicole si primitive din Documentele pos-tume ale clubului Pickwick. Au urmat imediat romanele care i-au sporit si mai mult faima: Oliver Twist (1838), Nicholas Nickleby (1839). Capodoperele sale sunt David Copperfield (1850), Casa umbrelor (1853), Marile sperante (1861) si Prietenul nostru comun (1865).

Putini scriitori sunt atat de strans asociati cu sezonul sarbatorilor de iarna precum Charles Dickens. El a fost inspirat sa scrie Poveste de Craciun (A Christmas Carol), o nuvela cu stafii si duhuri, simtindu-se revoltat de greutatile in care se zbateau oamenii saraci din marile orase, in timp ce oamenii bogati si avari nu aratau niciun fel de compasiune pentru semenii lor nefericiti.