Portretul lui Dorian Gray

In momentul aparitiei (1890), Portretul lui Dorian Gray a fost un succes insotit de un urias scandal. Scopul romanului, un stralucit puzzle, era sa epateze mintile conventionale prin explorarea infi-nitelor relatii dintre viata si arta. Analiza subtila a societatii victoriene tarzii, dublata de o afirmare a principiilor estetismului si a teoriei frumosului ca valoare absoluta, combinand elementele gotice cu cele ale prozei franceze decadente, Portretul lui Dorian Gray este unul dintre marile romane ale lumii, care a insemnat un punct de cotitura in istoria literaturii.

Subjugat de farmecul propriului portret, pictat de prietenul sau Basil Hallward, Dorian Gray face un pact faustic, vanzandu-si sufletul in schimbul frumusetii si tineretii vesnice. Sub influenta lui Lord Henry Wotton, el ajunge sa duca o viata dubla, dedicandu-se tuturor placerilor interzise, dar pastrand aparentele unei vieti respectabile. In timp ce se afunda in aceasta existenta promiscua, Dorian ramane neatins de semnele degradarii fizice si morale, care insa incep sa se iveasca pe chipul sau zugravit in tabloul lui Basil.

„Romanul meu e otravitor, daca vreti, dar nu puteti nega ca este perfect, iar perfectiunea este ceea ce cautam noi, artistii.“ (OSCAR WILDE)

OSCAR Fingal O'Flahertie Wills WILDE (16 octombrie 1854–30 noiembrie 1900) a fost un prozator, poet si dramaturg de origine irlandeza. In timpul studiilor la Magdalen College, Oxford, a inceput deja sa scrie si s-a aratat interesat de principiile estetismului, sub influenta mentorilor sai John Ruskin si Walter Pater. In anii 1880 a oscilat intre diferite formule artistice, pentru a deveni cunoscut, un deceniu mai tarziu, gratie pieselor sale de teatru. In anul 1884 s-a casatorit cu Constance Lloyd, cu care a avut doi fii.

Cu personalitatea sa efervescenta, tinutele spectaculoase si conversatia sclipitoare, a devenit un obisnuit al cercurilor literare la moda in Londra, sustinandu-si financiar familia prin diferitele conferinte despre estetism si suprematia artei, dar si prin activitatea de jurnalist.

Aparut mai intai in Lippincott's Monthly Magazine, in iulie 1890, apoi, revizuit, in 1891, in volum, Portretul lui Dorian Gray este un roman in care isi aduna si rafineaza ideile filozofice si care a starnit un adevarat scandal, fiind folosit, in procesul intentat mai tarziu, ca dovada a homosexualitatii sale. Ulterior, romanul a devenit un manifest al estetismului si una dintre cele mai importante carti ale secolului al XIX-lea.

Tot in 1891 a aparut volumul Crima lordului Arthur Savile si alte povestiri (Lord Arthur Savile's Crime and Other Stories), caruia i s-au succedat, in anii urmatori, operele sale dramatice: Evantaiul doamnei Windermere (Lady Windermere's Fan, 1892), O femeie fara importanta (A Woman of No Importance, 1893), Sotul ideal (An Ideal Husband, 1895), Ce inseamna sa fii onest (The Importance of Being Earnest, 1895). In 1895 a fost arestat si condamnat pentru „crima de sodomie" la doi ani de inchisoare, in acest rastimp scriind si monologul dramatic De Profundis (1897; Humanitas, 2014). A murit in anul 1900, la Paris.