Portretele unei casnicii

Povestile de viata ale unui barbat si ale celor doua femei pe care le-a iubit, spuse la persoana I si intretaiate pe fundalul unei lumi la asfintit, macinata de aspiratii zadarnice si lupte de clasa. O capodopera redescoperita a lui Sandor Marai.

Ilonka povesteste. In Budapesta dintre razboaie, casnicia burgheza cu industriasul Péter parea fara cusur privita din afara. Insa pe dinauntru pierea, strivita sub apasarea unui secret de nepatruns al barbatului. Péter povesteste. Casatoria cu Ilonka s-a sfarsit. Dar nu si sfasierea constiintei lui tragice, impartita intre pasiunea pe cat de veche, pe atat de mistuitoare pentru Iudita – servitoarea care nu s-a lepadat de lumea ei nici dupa ce a luat-o de sotie – si lumea lui, pe care n-o poate salva de tavalugul istoriei. Iudita povesteste. Anii au trecut, vremurile s-au schimbat, iar ea si-a lasat in urma sotul si tara. Insa nu si trecutul, pe care i-l destainuie unui tanar iubit intr-o noapte de alcov, cu Roma frematand sub portocalii de la fereastra.

Trei actori ai aceleiasi drame si, la sfarsit, un raisonneur neasteptat isi spun povestile-confesiuni ca pe niste roluri prinse intr-un joc de oglinzi. Pe fundal, Dunarea, maiestuoasa ori maturand resturile asediului, saloanele budapestane interbelice, o opera de Wagner. In decor, o panglica mov. Sandor Marai patrunde pana in crevasele fine ale sufletului omenesc si surprinde atat antagonismele de clasa ale unei lumi la asfintit, cat si agonia adevarului crunt, aflat in rastimpul dintre doua clipiri.

"Cu fiecare voce din roman, Marai creeaza suspans si dezvaluie noi straturi si intorsaturi ale povestii. Elegant ritmata si impregnata cu nostalgie si regret, cartea evoca si cerceteaza atat natura dorintei, cat si declinul unui mare imperiu." (Publishers Weekly)

"Una dintre cele mai originale piese de arhitectura romanesca ale lui Marai." (The National)

"Patru povesti spuse de patru oameni, fiecare prizonier al propriei clase si educatii." (Hungarian Literature) Online

"Portretul cubist al unei iubiri chinuitoare, pe fundalul unei societati muribunde." (Publishers Weekly)

"Stralucitor. Marai da voce unei lumi disparute ca intr-un cor antic ce intoneaza o oda si in acelasi timp un manifest." (The New York Times)

"Sandor Marai foreaza in sufletul omenesc si in zvarcolirile lui, totul intr-un concert al acalmiei." (Radu Paraschivescu)

"La fel ca Tolstoi, Marai surprinde cu un talent desavarsit micile nuante care definesc o casnicie. Si tot ca Tolstoi, are geniul de a diseca diferentele marunte care separa straturile societatii." (The Daily Beast)

"Un roman fenomenal, prin care Marai confirma ca este unul dintre cei mai mari romancieri ai secolului al XX-lea." (Booklist)

Sandor Marai (1900–1989) s-a nascut la Kassa, in fostul Imperiu Austro-Ungar. Prozator, poet si dramaturg cosmopolit, a cunoscut un succes extraordinar inca de la primele romane, devenind cel mai iubit scriitor de limba maghiara al generatiei sale. Un aspru critic atat al regimului fascist, cat si al celui comunist, si-a petrecut aproape jumatate din viata in exil, colaborand vreme de douazeci de ani cu redactia maghiara a postului de radio Europa Libera. In 1990 i s-a acordat postum Premiul Kossuth, iar astazi este considerat cel mai mare romancier al Ungariei (The Guardian) si unul dintre cei mai importanti scriitori europeni ai secolului al XX-lea.