Portret al artistului intre doua varste. Antologie de versuri

Ales Mustar stie cum sa se foloseasca de aproape orice pentru a crea mare poezie. (...) Scriitorul sloven convinge de fiecare data si pentru ca are curajul de a concepe poezia ca pe o fundamentala legatura intre marele univers exterior si fiinta umana si, deopotriva, ca pe o punte menita a facilita comunicarea intre oameni. Poemul devine, astfel, dublul universului, incluzand existenta individuala in marea curgere a timpului. Sau, dupa cum scrie Ales Mustar, "printre trunchiurile padurii ceresti,/ ingenunchind in fata titanului unei arte noi,/ ma rog pentru o minune:/ ca nava de aici/ sa devina Arca lui Noe a noastra."

Rodica Grigore