Poeme 1962-2020

Premiul Nobel pentru Literatura 2020.

 

Poeziile lui Louise Glück surprind prin faptul ca se opun antologarii. Cu fiecare noua carte, dorinta de a lasa in urma ceea ce a fost a devenit tot mai puternica, privirea ei fixandu-se asupra lucrului neimaginat. A inventat o forma care sa raspunda acestei nevoi, secventa de poeme de dimensiunea unei carti, ca un peisaj vazut de sus, un roman cu lacune care se deschide catre ceea ce nu poate fi exprimat. Elementele reiterate, dar transfigurate la nesfarsit in acest peisaj, Persefona, un fag rosu, o mama, un tata si o sora, o gradina, un sot si un fiu, un cal, un caine, un camp in flacari, un munte, apar si reapar cu insistenta, cu energia intunecata a inevitabilului, strabatute de aspectul luminos al lucrurilor nou create. De la bun inceput si pana la ultimul poem, vocea lui Glück ne-a vorbit cu o simplitate inselatoare, versurile fiind atat de clare, incat „nu vedem profunzimile ce intervin“.

 

 

Sa citesti toate aceste volume unul dupa altul inseamna sa intelegi paradoxul care guverneaza o viata traita in trup si munca smulsa acestuia, unul sortit sa moara, cealalta sa dainuie.

 

„Aceasta antologie a doamnei Glück, care acopera intreaga sa cariera, este un eveniment major, poate chiar cel mai important al anului... Laolalta, aceste volume compacte au coerenta unui mare roman si o intensitate morala zdrobitoare. Ele dezvaluie o minte flexibila si acuzatoare, care interogheaza nu doar propria viata, ci si natura senzuala si politica a lumii care se invarte in jurul ei.“ (Dwight Garner, The New York Times)

 

„Antologia lui Glück este o carte mare scrisa de o poeta care apreciaza, mai presus de toate, intensitatea exprimarii, sobrietatea sentimentelor si precizia limbajului... [Ea este] una dintre cele mai emotionante poete ale epocii noastre... Inovatia lui Glück, in cele mai bune poezii ale sale din perioada de inceput, a fost aceea de a imprumuta stilul american cel mai cool si de a-l aplica celor mai serioase teme: ea era o obiectivista a emotiilor... Aceasta voce nu va disparea niciodata.“ (The  New Yorker)

 

Louise Glück (n. 1943-2023) a fost una dintre cele mai importante voci ale poeziei contemporane. A scris paisprezece volume de poezie, doua volume de eseuri si un roman. Louise Glüück a fost laureata celor mai prestigioase premii literare de peste ocean si din Europa: Premiul Nobel pentru Literatura 2020, Premiul Tranströmer 2020, National Humanities Medal 2015, National Book Award 2014, Premiul Bollingen 2001, Premiul Pulitzer 1993, National Book Critics Circle Award 1985.