Pachet Autori romani - Poezii

Pachetul contine sase dintre volumele poeziei romanesti:

• George Bacovia, Poezii (208 pagini)
• George Cosbuc, Poezii (256 pagini)
• Grigore Alexandrescu, Poezii. Suvenire si impresii. Meditatii si elegii. Epistole si satire. Fabule (184 pagini)
• Octavian Goga, Poezii (192 pagini)
• Nicolae Labis, Poezii (240 pagini)
• St. O. Iosif, Poezii. Proza. Traduceri (208 pagini)

George Bacovia, Poezii

"Bacovia se bucura de rarul privilegiu al originalitatii: de n-a creat poezia de atmosfera, a intrebuintat-o cu inlaturarea atat de completa a oricarui alt artificiu poetic, incat s-a confundat cu ea. Exista, in adevar, o atmosfera bacoviana: o atmosfera de coplesitoare dezolare, de toamna cu ploi putrede, cu arbori cangrenati, limitata intr-un peisagiu de mahala de oras provincial, intre cimitir si abator, cu casutele scufundate in noroaie terne, cu gradina publica ravasita, cu melancolia caterincilor si bucuria panoramelor, in care „princese ofteaza mecanic in racle de sticla”." (Eugen Lovinescu)

George Cosbuc, Poezii

"Obisnuiti sa vada in Cosbuc un poet al taranimii, un cantaret al neamului, un autor de imnuri adresate naturii sau vitejiei unor eroi, cititorii romani sunt adeseori sclavii unor prejudecati, nefiind capabili sa caute, sa aplice poeziei un alt registru de lectura decat cel care le-a fost oferit, la un moment dat.

Considerat de unii un poet desuet, Cosbuc ar putea fi re-valorizat, cel putin la nivelul unei lecturi non-savante, prin apetenta sa deosebita pentru spectacol, pentru capacitatea sa de punere in scena a imediatului, a faptului divers, a trairii simple." (Lucian Pricop)

Grigore Alexandrescu, Poezii. Suvenire si impresii. Meditatii si elegii. Epistole si satire. Fabule

"Clasic dintre cei ce fura dispensa si, netagaduit, cel mai mare dintre poetii nostril dinainte de Eminescu, Grigore Alexandrescu este atat de frecvent in constiinta oricarui cititor de poezie romaneasca, incat evocarea personalitatii si operei lui se poate dispensa de incidentele festive ale calendarului, ca si de stiharele ceremonialului de circumstanta. Deoarece nimic din ceea ce a vibrat la timpul sau, din poemele lui, fie din cele autobiografice, familiare sau de iubire, fie din cele eroice sau sociale, fie din cele alegorice sau satirice nu si-a pierdut nici ingenuul fior intim, nici vastul orizont umanitar, nici finul ascutis al ironiei caustice." (Perpessicius)

Octavian Goga, Poezii

Poezia lui Octavian Goga are o puternica functie incantatorie. Patetica, duioasa, melancolica, trista, incarcata cu accente de revolta, creatia lirica a scriitorului ardelean are un larg acces spre cititori atat prin darurile ei eufonice,deci prin marea expresivitate sonora a unor cuvinte, cat si prin capacitatea de reprezentare a unei realitati, perceputa printr-o stare de suflet.

Nicolae Labis, Poezii

"Moartea lui Labis deschide o intreaga problematica asupra poeziei romane contemporane.Toti poetii de azi ii sufera intr-un fel influenta, mult mai mult, reiau, decat sufera influenta poeziei sale. Este clasica intrebarea: ce s-ar fi intamplat daca Labis n-ar fi murit? Azi, el ar fi avut varsta de [80 si ceva de ani], fiind mai tanar, deci, decat multi dintre membri generatiei ’60, care se dezvoltasera „in plasa“ vibrantelor sale poeme.

M-am oprit asupra problemei mortii lui Labis si pentru ca aceasta mi-a clarificat un lucru pe care-l cred important, si anume ca istoria e facuta cel putin in egala masura din goluri, cat din plinuri. Din ceea ce ar fi putut sa fie dar n-a fost, cat din ceea ce a fost. Ratand sansa de a se impune ca mare poet, Labis s-a realizat totusi pe deplin, devenind un mare simbol, un mit. Prin insasi absenta sa el creeaza prezenta." (Mircea Cartarescu)

St. O. Iosif, Poezii. Proza. Traduceri

"Importanta lui Iosif in literatura si cultura noastra nu trebuie cautata neaparat in sectorul liricii de inspiratie samanatorista. Un asemenea personaj discret, modest, timorat in a se afirma, cum a fost autorul, poate fi insa un bun traducator al creatiei altora.

Traducerile – si nu productiile proprii – reprezinta partea cea mai solida din opera acestui autor. Lipsita in buna parte de o personalitate proprie, bine conturata, Iosif cauta mereu sa se ascunda intr-o alta de imprumut, asa cum incearca sa ilustreze si tematica impusa de samanatorism. Acest alter-ego mai puternic, mai nobil a fost, in cazul autorului nostru, in primul rand poetul romantic german Heinrich Heine, din care Iosif a tradus mult, uneori ca in Vedenia sau Cavalerul, cu rezultate mai mult decat notabile. G. Calinescu insusi, altfel zgarcit cu aprecierile, nu ezita sa considere activitatea de traducator a lui Iosif “magistrala”." (Oana Soare)