Pachet 3 Liviu Rebreanu

Pachetul contine:

1. Liviu Rebreanu, Amandoi
2. Liviu Rebreanu, Ciuleandra
3. Liviu Rebreanu, Jar

"In Amandoi, chiar daca indepartarea rece a autorului de lumea descrisa si de meschinaria ei se mai arata in unele pasaje, naratorul e participativ si eroii sunt priviti, daca nu cu o compasiune care nu-i e nicicum proprie lui Rebreanu, cu o curiozitate analitica ce, dincolo de mișcarile dezordonate, le vizeaza ratiunea si le admite motivatii superioare simplelor instincte observate entomologic." (Horia Garbea)

"Romanul Ciuleandra se prezinta inselator, la o privire si o lectura fugare, ca povestea unei crime senzationale. Puiu Faranga isi ucide nevasta, frumoasa Madalina, devenita Madeleine prin emancipare. Tatal, Policarp Faranga, om bogat si influent, planuieste sa-si interneze fiul intr-un ospiciu, sa intretina aparentele unei nebunii ca explicatie acoperitoare si sa-l salveze astfel de la un proces rusinos si o condamnare severa, care i-ar ruina pozitia sociala.

Senzationala e in roman nu doar crima propriu-zisa, senzational e si acest proces de constiinta al unui nebun care se supune unei judecati morale, in detrimentul salvarii propriei vieti. Aceasta este dimensiunea psihologica cea mai neasteptata a acestei carti, profund deosebita de naratiunea sau drama prezentate de Leonid Andreev, care mizau pe inteligenta simularii nebuniei, ca act rational. Rebreanu muta accentul in plan moral si realizeaza un roman bazat pe o speculatie psihiatrica, avand, bineinteles, rezonante psihanalitice." (Ion Simut)

"Critica a primit destul de sever povestea de iubire din Jar, desfasurata intr-un cadru orasenesc, insailata de Rebreanu, consacrat dupa Ion ca autor al descrierilor satului romanesc. „Jar este o incercare lipsita de orice valoare artistica“, scrie G. Calinescu, in timp ce Nicolae Manolescu e de parere ca „Rebreanu, schimband mediul, nu poate gandi eroi potriviti. Literatura lui cu subiect orasenesc dovedeste un sentiment, partial inconstient, al precaritatii acestei vieti. Orasul i se pare probabil un epifenomen, fara traditia si profunzimea satului." (Horia Garbea)