Orasul si zidurile sale incerte (Top 10+)

Protagonistii romanului Orasul si zidurile sale incerte sunt doi adolescenti, naratorul nenumit, in varsta de 17 ani, si o fata, care apare in carte doar cu pronumele cu care i se adreseaza naratorul, „tu“. Cei doi frecventeaza licee diferite, dar soarta ii aduce impreuna cu ocazia unui concurs de eseuri. Fata ii explica faptul ca adevaratul ei sine traieste intr-un oras imprejmuit de ziduri inalte. Dincolo de ziduri, exista o padure imensa de meri, dar singura poarta spre lumea exterioara este pazita de un urias, iar locuitorii nu pot trece de acesta. Doar turme de animale cu corn in frunte si blana aurie pot calatori in afara orasului.

 

Oamenii din oras nu au umbre. Fata lucreaza la biblioteca, colectionand vise vechi, si singurul mod in care naratorul poate sa-i gaseasca adevaratul sine este sa patrunda in oras si sa devina cititor de vise. Dar unde se afla acest oras misterios si cum poate intra in el? Pentru a deveni la randul sau locuitor, naratorului trebuie sa i se indeparteze umbra, care are o semnificatie importanta in poveste. Numai ca, intr-o buna zi, fata dispare brusc din lumea reala, chiar sub ochii naratorului. Va putea oare acesta sa-i gaseasca sinele pana la final?

 

Haruki MURAKAMI, unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani, s‑a nascut in 1949, la Kyōto. A studiat teatrul la Universitatea Waseda din Tokyo. Experienta de proprietar al unui bar in care se canta jazz (reflectata in romanul sau din 1992, La sud de granita, la vest de soare) si cea de traducator al operelor lui F. Scott Fitzgerald, John Irving, Truman Capote si Raymond Carver isi vor spune cuvantul in formarea sa ca mesager al unei Japonii occidentalizate – un tinut amagitor, lipsit parca de suflet si suflu, al carui spirit stravechi pare sa fi disparut aproape in intregime. Primul sau roman, Asculta cum canta vantul (1979), i‑a adus Premiul Gunzo, fiind urmat de Pinball, 1973 (1980) si In cautarea oii fantastice (1982, distins cu Premiul Noma). In 1987 a publicat Padurea norvegiana, bestseller international, tradus in numeroase limbi si vandut in milioane de exemplare.

 

Murakami a mai publicat volumul de interviuri Underground. Atentatul de la Tokio si spiritul japonez (1997) si romanele La capatul lumii si in tara aspra a minunilor (1985, pentru care a primit Premiul Tanizaki), Dans dans dans (1988), Cronica pasarii‑arc (1994, nominalizat la prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award), Iubita mea, Sputnik (1999), Kafka pe malul marii (2002), 1Q84 (2009‑2010), Tsukuru Tazaki cel fara de culoare si anii sai de pelerinaj (2013), Uciderea Comandorului (2017) si Orasul si zidurile sale incerte (2023), precum si volumele de povestiri sau eseuri Elefantul a disparut (1993), Dupa cutremur (2000), Salcia oarba, fata adormita (2006), Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga (2007), Pur si simplu despre muzica (2011) si Meseria de romancier (2015). A fost nominalizat in repetate randuri la Premiul Nobel.