Odysseia

„Publicul nostru, asteptat si nadajduit, va fi acela al iubitorilor de poezie, de vitejie si de intelepciune: dintre cei multi care speram sa se bucure luand in maini aceasta carte, nu vor lipsi nici copiii, nici bunicii, citind impreuna despre ispravile iscusitului Odysseu; dar cititori statornici credem ca ne vor fi, deopotriva, elevii si studentii, nu doar cei filologi, precum si oamenii in toata firea, osteniti de prea multa „post-post-modernitate". Uram cat mai multora acea nevoie de curatie, de coerenta si de candoare, atat de necesare pentru o viata mai plina de inteles, care sa-i faca sa simta dorinta de a trai mereu cu Homer alaturi, ca si grecii de odinioara.“ (DAN SLUSANSCHI)

 

Dintre multele chipuri pe care traditia Antichitatii i le-a dat lui Homer, primul ne vine in minte cel al aedului orb din insula Chios. A trait in secolul VIII i.e.n. si a tesut in cele doua epopei episoade din ciclul epic al Eladei din epoca bronzului, imbracand in haina mitului eroic istorii petrecute cu aproape cinci secole inainte. Despre el, un comentator din Antichitate pe care-l cunoastem sub numele de Heraclitus Homericus spunea: „Inca din scutece sufletul nostru se adapa la izvorul versurilor sale. Crescand, el ne ramane mereu aproape. Nu-l putem parasi fara a simti de indata dorinta de a ne intoarce la el, iar aceasta legatura nu sfarseste decat odata cu viata“.