Mos Goriot & Eugenie Grandet

Cand Goriot a sosit la pensiunea doamnei Vauquer, bogatia sa a provocat invidie, speculatii si un oarecare respect. La 1819, momentul in care incepe povestea, batranul traieste in conditii mizerabile, iar singurii sai vizitatori sunt doua doamne fermecatoare, prea frumoase ca sa fie si bune, care vin rar si ferindu-se de ochii lumii. Sunt fiicele sale, pretinde Goriot, iar singurul locatar dispus sa-i dea crezare este Rastignac, un tanar student sarac, dar ambitios, a carui tinta in viata este stralucitoarea societate din foburgul Saint-Germain.

Fara indoiala, unul dintre cele mai bune romane ale lui Balzac, Mos Goriot transforma dragostea parinteasca excesiva intr-o tragedie devastatoare si analizeaza in profunzime doua obsesii epuizante: iubirea si banii.

„Romanul Mos Goriot e capodopera care reuneste toate marile calitati ale geniului balzacian: putere de observatie, patrundere psihologica, viziune dramatica, imaginatie supla, verva extraordinara. […] Ca opera care dezvaluie pana in cutele cele mai ascunse dezumanizarea sub semnul banului, romanul constituie un document de epoca, un studiu de moravuri, o cronica nemuritoare.” (Constantin Ciopraga)

Eugénie Grandet, fiica unui fost dogar care a facut avere, duce o viata izolata in oraselul de provincie Saumur, supusa vointei unui tata avar si autoritar. Sosirea neasteptata a varului ei Charles, un tanar parizian rafinat pentru care simte o atractie imediata, o face sa intrevada posibilitatea fericirii. Insa pasiunea sa o aduce intr-un conflict violent cu tatal ei, fapt care va avea ca rezultat o tragedie pentru toti.

Eugénie Grandet este una dintre lucrarile timpurii din ciclul Comediei umane al lui Balzac si una dintre cele mai bune. Cartea prezinta o societate mistuita de lupta pentru a obtine avere si putere. Iar Grandet intruchipeaza atat cautarea pasionata a banilor, cat si costul uman al avaritiei.

„Situatiile cele mai patetice, confruntarile cele mai implacabile din Comedia umana sunt, cel mai adesea, ca si in Eugénie Grandet, niste tragedii ale vietii private, neobservate sau chiar nebanuite, care au dus la zdrobirea unor existente.” (Maurice Bardèche)