Mandarina

Nascut in 1956, absolvent al Facultatii de Medicina din Bucuresti, profeseaza opt ani ca medic. Este descoperit in 1986 de criticul literar Mircea Martin si frecventeaza cenaclul Universitas pina in decembrie ’89. Renunta la medicina in 1990 si lucreaza la revistele Cuvintul si Amfiteatru, apoi la editurile Litera, All si Curtea Veche Publishing. La Cartea Romaneasca ii vor aparea volumele de proza scurta Gradina de vara (1989, premiul Fundatiei „Liviu Rebreanu“), Eclipsa (1993, premiul orasului Tirgoviste), Intr-o dupa-amiaza de vineri (1997, Premiul Cartea Anului la Salonul National de Carte de la Cluj, Premiul ASPRO pentru cea mai buna carte de proza a anului si Premiul pentru proza al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti), metajurnalul Foxtrot (2008, Premiul Radio Romania Cultural). In 2013 i se publica volumul Variatiuni pe o tema de Vater-Puccini — interviuri in proza (Curtea Veche Publishing, unde i-au mai aparut un volum epistolar, Scrisori catre Mihai, 2014, si Ursuletul lui Freud, cronica fictional-literara, 2015). A scris doua piese de teatru: Farsa (1994, Editura Unitext, premiul UNITER) si Primavara la bufet (1995, Editura Expansion, Marele Premiu la Concursul National de Dramaturgie „Camil Petrescu” editia I, si premiul Uniunii Scriitorilor). Inclus in cinci antologii de proza scurta si in manualele de limba si literatura romana pentru clasa a X-a, publicate de editurile Univers, Paralela 45 si Rosetti. A fost tradus in Israel, Spania, Anglia, Franta si SUA. 

Razvan Petrescu e furios si esential. Elastic si urgent, el intinde mereu capcane cititorului care nu prea stie cum sa se descurce in aparenta halucinatiilor sale, devine el insusi nervos, nu-si mai poate bea cafeaua in liniste, dimpotriva, intr-un acces de nerefuzat o varsa pe pantaloni (culoarea oului de rata, nu-i nimic, iese cu putina apa rece). Cine are rabdare sa mearga mai departe descopera o structura stilistica muzicala, ici un accent sumbru de Bach, colo o infloritura de Ravel, si tot asa pina unde tragicul si umorul cel mai sec se imbina intr-o formula unica de risu-plinsu’. La noi, ba chiar si aiurea, nu seamana cu nimeni, e un kamikaze solitar care aduce tot mai mult, suspect si simptomatic, 

cu el insusi. 

DUMITRU RADU POPA

Inalt, taciturn, ochelarist, poarta

uneori barba. Diagnosticat cu depresie mascata, incepe sa se mascheze cu bucati de tifon si devine neobisnuit de vesel. Se plimba mult prin cimitir, are citiva prieteni aici. Ii plac animalele, da de mincare furnicilor, pisicilor vagaboande, nu si vagabonzilor – au existat perioade cind a incercat s-o faca, insa a fost muscat. Continua sa practice medicina, specializindu-se in psihoterapie. Inregistreaza un succes mult mai mare decit ca scriitor, asadar de la anul va frecventa cursuri de acupunctura si ginecologie conceptuala. Pasiuni: yoga, echitatia, tintarul. Locuieste impreuna cu familia in Balta Alba, intr-un apartament semidecomandat de trei camere si un balcon care indeamna la saritura. Din acest motiv, tine legatura cu Ambasada Mongoliei. PIN: 2579. 

Cum sa-i fie Razvan Petrescu sortii Tom Degetel, cind el – cel mai mare realist dromologic al literaturii mondiale de azi si de pretutindeni – e stapinul Mandarinei, roller coaster-ul ce da-n sfirsiturile toate? Aici monstrii se recunosc si devoreaza; acolo, tradatorii, pestii, administratorii de bloc, nebunii suflecati in riul timpului ori securistii cearca sa se retraga cu torte spre-apocalipsa pensiilor grase; dincolo, preasfintita preacurvie umple tara de polutii cind inima bate, batuta, mai tare; dincoace, tatii aluneca din Bach in ah in fiii vii, nu in resentiment. 20 shades of black de citit in doze mici – cind la apogeu, cind mereu.

Calin-Andrei Mihailescu

Peste ani, tonul a devenit pronuntat melancolic, pesimismul, crepuscular, iar umorul este acum argintat discret – reflexie a cartuselor etice percutate de stilistica. Elegii nevralgic autobiografice despre sperante inselate, satire livrate la adresa, parabole biblice rastalmacite clinic si improvizatii libere ce-si configureaza dinamic propriul gen, feliile Mandarinei ascund de fapt povestea unei supravietuiri. Intr-o lume diforma, daca nu esti un as al portativului, poti ramine intact incercind sa captezi emotia muzicala intr-o suita de tropi literari. Lui Razvan Petrescu, jazzman ironic, figura ii iese impecabil.

Alex Budac

Razvan Petrescu este un fel de James Bond al prozei scurte: nu rateaza nici o metafora, iar fiecare fraza este pentru el o femeie frumoasa, periculoasa si cu simtul umorului. Nu-i poti repovesti povestirile, dar cine a citit vreodata o proza de-a sa il tine minte toata viata. E un scriitor tragic-comic care te nauceste si un mare stilist, unul dintre putinii adevarati.

Marius Chivu