Manastirea din Parma

Un roman al pasiunilor devenit astazi clasic, dar care, in epoca, sfida toate conventiile sociale ori narative.

 

STENDHAL (1783–1842), nom de plume adoptat de Marie-Henri Beyle, unul dintre marii romancieri francezi ai literaturii universale, se numara si printre primii scriitori de expresie realista, apreciat si astazi pentru profunzimea psihologica prin care si-a redat personajele.

 

Publicat in 1839, romanul Manastirea din Parma urmareste viata tanarului aristocrat italian Fabrizio del Dongo, de la implicarea lui in Batalia de la Waterloo, ca adept al lui Napoleon, pana la pasiunile amoroase si intrigile politice de la curte, in care joaca un rol hotarator.

 

Romanul a fost adaptat pentru cinematografie, televiziune si opera.

 

„Manastirea din Parma este „o opera care nu poate fi apreciata decat de spiritele si de persoanele cu adevarat superioare.” (BALZAC)

 

„Manastirea din Parma este un roman a carui densitate narativa nu lasa nici o clipa de ragaz cititorului dornic de aventura; altfel spus, acesta din urma nu are timp sa se plictiseasca. Naratiunea insasi este pasionanta, Stendhal avand darul de a spune mult in putine cuvinte.” (CONSTANTIN ZAHARIA, „Prefata”)

 

„Stendhal a inserat in cele trei romane principale ale sale (...) istoria unei vointe. Rosu si Negru, Manastirea din Parma si Lucien Leuwen fac ca Stendhal sa fie, intre romancierii de dinainte de 1900, cel mai citit de tinerii de astazi. Motivul este ca aceste carti pun, in termeni limpezi, o unica problema: cum isi va fauri «destinul» un tanar de douazeci de ani!” (R.M. ALBERES)

 

„Marele secret al lui Stendhal, marea lui dibacie este de a scrie imediat. De aici, acel caracter neconventional, de vioiciune si spontaneitate, de subit si sinceritate, care ne incanta mereu la stilul sau.” (ANDRE GIDE)

 

„Cant de iubire romantica, tragica, patimasa, invesmantata in hainele obiectivitatii si ale lucidului simt critic, Manastirea din Parma rezuma visarile de dragoste si duiosie ale autorului sau, realizand in arta ceea ce dorise acesta sa infaptuiasca in viata.” (MICAELA SLAVESCU)