Magia la Caldeeni. Practicile religioase si ritualurile magice ale popoarelor antice dintre Tigru si Eufrat

François Lenormant aprofundeaza istoria caldeenilor, practicile religioase si traditiile lor magice. De asemenea, examineaza sistemul de credinte caldeean, inclusiv viziunea asupra vietii de apoi, rolul demonilor si al spiritelor, precum si utilizarea amuletelor si a talismanelor. Aceasta carte ofera o perspectiva cuprinzatoare asupra lumii antice a caldeenilor si a ritualurilor magice complexe pe care acestia le practicau.

Studiul exploreaza texte apartinand bibliotecii palatului regal din Ninive, ce contin 28 de formule de incantatii impotriva spiritelor rele, a efectelor vrajitoriei, a bolilor si a principalelor nenorociri care ii atacau pe oameni in cursul vietii lor de zi cu zi.

Pentru oricine este interesat de magie si de istoria ei, este o lectura fascinanta. In toata Antichitatea, arta izgonirii demonilor a constituit nu o superstitie absurda a oamenilor inculti, ci dimpotriva, era considerata o stiinta suprema, apanaj al preotilor babilonieni care cunosteau tehnicile de exorcizare a acestora.

Istoria anumitor superstitii este unul dintre cele mai ciudate, dar nu mai putin importante capitole din istoria mintii umane si a dezvoltarii acesteia. Oricat de stranii ar parea omului modern reveriile magiei si ale astrologiei, ele au exercitat, timp de multe secole, o influenta prea profunda si prea decisiva asupra omenirii pentru a fi trecuta cu vederea.

„In credinta caldeeana, toate bolile reprezinta opera demonilor. Drept urmare a acestei credinte, Herodot atragea atentia ca niciodata in Babilon si Asiria nu au existat medici propriu-zisi, medicina nefiind o stiinta rationala ca in Grecia, ci pur si simplu un domeniu al magiei. Medicina de tip magic actiona prin incantatii, prin exorcism si prin folosirea potiunilor sau bauturilor vrajite, fapt care nu impiedica folosirea anumitor substante ce aveau reale virtuti curative, lucru dovedit de practica indelungata." (François Lenormant)

François Lenormant (1837–1883) a fost un renumit arheolog francez, specialist in asirologie si autor al multor articole si carti de specialitate in acest domeniu. A fost profesor de arheologie la Biblioteca Nationala a Frantei, fondand Gazeta arheologica, o publicatie care avea drept scop cunoasterea istoriei si a artei antice.

A fost printre primii care a recunoscut in scrierile cuneiforme existenta unei limbi nonsemite, pe care a denumit-o akkadiana, cunoscuta astazi sub denumirea de sumeriana. Interesat si de numismatica, a publicat mai multe lucrari pe acest subiect.

Printre scrierile sale se numara si: Chefs-d’æuvres de l’art antique (Capodopere ale artei antice), Paris, 1867–1868, (opera in 7 volume); Les premières civilisations (Primele civilizatii), Paris, 1873, 2 volume; La monnaie dans l’antiquité (Moneda in Antichitate), Paris, 1878–1879 etc.