Jurnalul portughez

„Jurnalul portughez este «adevarata opera» magistrala a lui Eliade in Portugalia… Teama de esec, ca si inversul ei, criza de egolatrie, sugereaza tocmai un chin de (re)nastere din moarte, anticipand parca mereu viitoare expresii filozofice ale acestei relatii dintre viata si moarte.

Privita in ansamblu, dar centrata pe ultimii ei ani, «perioada portugheza» din viata lui Mircea Eliade a insemnat o dramatica inclestare nu numai cu romanitatea din sine insusi, ci si cu trecutul, in multe alte privinte, cel din India, ca si cel din Romania, ori cu prezentul din Portugalia, cu sentimentul ca le va parasi pe toate in curand.“ (SORIN ALEXANDRESCU)

„Ceea ce m-a impresionat in mod deosebit la relectura Jurnalului portughez a fost adancimea crizei de identitate si energia care se degaja din acest text foarte viu, cu aritmii, palpitatii si respiratia adeseori intretaiata. E marturia unei vitalitati extraordinare, care se manifesta si in momentele de disperare sau dezorientare, si in cele de autoadmiratie extatica.“ (MATEI CALINESCU)

MIRCEA ELIADE (Bucuresti, 28 februarie 1907 – Chicago, 22 aprilie 1986) a facut studii de filozofie la Bucuresti, incheiate cu o teza despre filozofia Renasterii (1928), si la Calcutta, India (decembrie 1928–decembrie 1931). Isi sustine doctoratul in filozofie, la Bucuresti, cu o lucrare asupra gandirii si practicilor yoga (1933). Intre anii 1933 si 1940, simultan cu o intensa activitate teoretica, beletristica si publicistica, tine cursuri de filozofie si de istoria religiilor la Universitatea din Bucuresti. In timpul razboiului, este atasat cultural al Ambasadei Romaniei la Londra (1940–1941) si al legatiei romane de la Lisabona (1941–1945). Din 1945 se stabileste la Paris, unde preda istoria religiilor, intai la Ecole Pratique des Hautes Etudes (pana in 1948), apoi la Sorbona. Invitat in SUA, dupa un an de cursuri tinute ca Visiting Professor pentru „Haskell Lectures" (1956–1957), accepta postul de profesor titular si de coordonator al Catedrei de istoria religiilor (din 1985 Catedra „Mircea Eliade") a Universitatii din Chicago.

Cronologia operei stiintifice si filozofice (prima editie a volumelor): Solilocvii (1932); Oceanografie (1934); Alchimia asiatica (1935); Yoga. Essai sur les origines de la mystique indienne (1936); Cosmologie si alchimie babiloniana (1937); Fragmentarium (1939); Mitul reintegrarii (1942); Salazar si revolutia in Portugalia (1942); Insula lui Euthanasius (1943); Comentarii la legenda Mesterului Manole (1943); Os Romenos, Latinos do Oriente (1943); Techniques du Yoga (1948); Traité d'histoire des religions (1949); Le Mythe de l'Eternel Retour (1949); Le Chamanisme et les techniques archaiques de l'extase (1951); Images et symboles (1952); Le Yoga. Immortalité et liberté (1954); Forgerons et alchimistes (1956); Das Heilige und das Profane, 1957 (Le Sacré et le profane, 1965); Mythes, rêves et mystères (1957); Birth and Rebirth, 1958 (Naissances mystiques, 1959); Méphistophélès et l'Androgyne (1962); Patañjali et le Yoga (1962); Aspects du mythe (1963); From Primitives to Zen (1967); The Quest, 1969 (La Nostalgie des origines, 1970); De Zalmoxis a Gengis-Khan (1970); Religions australiennes (1972); Occultism, Witchcraft and Cultural Fashions (1976); Histoire des croyances et des idées religieuses I-III (1976-1983); Briser le toit de la maison (1986).