Jurnal de calatorie. Italia, Egipt, Sinai, Ierusalim, Cipru, Moreea

„Dupa romanele Zorba Grecul, Hristos rastignit din nou, Ultima ispita a lui Hristos si Fratricizii, memorialistica reprezinta partea cea mai valoroasa a operei lui Kazantzakis si se bucura de aceeasi celebritate. Kazantzakis nu e un calator de rand. El este calatorul filozof caruia locurile vazute, oamenii, creatiile lor, istoria lor, credintele si obiceiurile lor ii trezesc reflectii adanci asupra existentei si destinului omenesc, reflectii care prin frumusetea exprimarii aprind sufletul cititorului, iar prin indrazneala lor ii starnesc mintea catre meditatii rodnice – spirituale, morale si estetice.“ (ION DIACONESCU)

„Acest glas nemilos – Tigroaica, tovarasa mea de calatorie – ma insotea in toate calatoriile mele. Pe toate le-am vazut impreuna. Am mancat si am baut amandoi la mesele strainatatii, am suferit impreuna, ne-am bucurat impreuna de munti, de femei, de idei. Si, incarcati de prazi, plini de rani, ne intoarcem de-acum in racoroasa, linistita noastra chilie... si ne gandim la cate am vazut si la cate avem inca sa vedem. Ne bucuram amandoi ca toata lumea aceasta, vazuta si nevazuta, este o taina nedezlegata, adanca, de neinteles, dincolo de minte, de nazuinta, de certitudine.“ (NIKOS KAZANTZAKIS)

„Au venit Taëma, Mansur si Aua, cei trei camilari care ne vor ajuta sa urcam pe varful muntelui Sinai. Cu vesminte colorate, cu trei cununi din par de camila infasurate pe cap, cu un iatagan lung petrecut cu o curea pe dupa umar. Beduini supli, cu picioare subtiri, cu ochi rotunzi, vulturesti. Ne-au salutat ducandu-si palmele la inima, la buze si la frunte... Soare, o livada verde, mici pui de camila si oi care pasc, corturi din par de camila colorat, femei cu belciuge de argint la glezne si la brate, vopsite cu galben si negru stau in fata corturilor si taifasuiesc. Mancarurile scot aburi – orez si lapte si paine alba si un pumn de curmale. Si un urcior cu apa rece. Si trei corturi sunt cele mai mari, trei camile sunt cele mai iuti, trei femei sunt cele mai frumoase – corturile, camilele si femeile lui Mansur, ale lui Taëma si ale lui Aua...“

NIKOS KAZANTZAKIS s-a nascut pe 18 februarie 1883 la Iraklion, in insula Creta, unde a si fost inmormantat. Intre 1902 si 1906 a urmat dreptul la Universitatea din Atena, apoi, timp de doi ani, si-a continuat studiile la Paris, unde a audiat cursurile filozofului Henri Bergson. A strabatut lumea in lung si in lat, calatorind pana in ultimele luni de viata. Aflat vesnic in conflict cu autoritatile din Grecia pentru opiniile sale (asemenea prietenului sau Panait Istrati, era atasat ideilor de stanga), desi a indeplinit o vreme si functii publice, a gasit mai multa audienta in strainatate decat in propria patrie, fiind nominalizat de cateva ori la Premiul Nobel. S-a bucurat de celebritate, detinand recordul de traduceri: in peste 100 de tari.

A primit, in 1956, la Viena, Premiul pentru Pace. In jumatatea de secol daruita literaturii, a fost creatorul unei opere de dimensiuni impresionante: poezie – Odiseea. O continuare moderna din 1938 contine 33 333 de versuri; romane – Gradina de piatra (Le Jardin des rochers, 1936, publicat in 1959; Humanitas Fiction, 2018), Viata si peripetiile lui Alexis Zorbas (1946; Humanitas Fiction, 2011, 2016), Ascensiunea (1946, publicat mai intai in Franta si apoi in Grecia, 2021; Humanitas Fiction, 2021), Hristos rastignit din nou (1948, publicat in Grecia in 1954, dupa ce cunoscuse un mare succes in Occident; Humanitas Fiction, 2008, 2022), Capitanul Mihalis. Libertate sau Moarte (1950, publicat in 1953; Humanitas Fiction, 2014), Ultima ispita a lui Hristos (1951, publicat in 1955; Humanitas Fiction, 2011, 2022), Saracutul lui Dumnezeu (1954, publicat in 1956; Humanitas Fiction, 2016), Fratricizii (1954, publicat postum, in 1963; Humanitas Fiction, 2017); dramaturgie si lucrari de memorialistica – intre care volumul autobiografic Raport catre El Greco (scris in 1956 si publicat postum, in 1961; Humanitas Fiction, 2012), Jurnal de calatorie: Italia, Egipt, Sinai, Ierusalim, Cipru, Moreea (1926–1927; Humanitas, 2013), Jurnal de calatorie: Rusia (1928; Humanitas, 2015), Jurnal de calatorie: Japonia, China (1935; Humanitas, 2018); eseuri si traduceri (Divina Comedie, Iliada, Odiseea etc.). S-a stins din viata pe 26 octombrie 1957 la Freiburg im Breisgau, in Germania.