Invierea (Top 10+)

Invierea este ultimul roman al lui Tolstoi, la care a lucrat cu intreruperi un deceniu intreg.

Povestea este inspirata de un caz real din epoca. Pe cand isi face datoria ca jurat intr-un proces dificil, printul Nehliudov o recunoaste in prostituata acuzata de crima si jaf pe slujnica nevinovata de care se indragostise in adolescenta si pe care a sedus-o ceva mai tarziu. Atunci cand femeia devine victima unei erori judiciare stupide, Nehliudov nu-si mai poate urma traiul luxos si lipsit de griji, ci decide sa renunte la tot si s-o urmeze, pentru a o salva cu orice pret, potolindu-si astfel chinuitorul sentiment de vinovatie pentru soarta ei tragica.

Invierea este un tablou vast al Rusiei de sfirsit de secol XIX, in care imaginea celulelor mizere de inchisoare se suprapune cu bogatia stralucitoarelor palate nobiliare; romanul reprezinta in acelasi timp o critica plina de indignare la adresa sistemului de guvernamint, a justitiei si a Bisericii.

Lev Nikolaevici Tolstoi (1828-1910) este autorul unei opere in care individualul si nationalul capata dimensiuni universale. Incepand cu trilogia autobiografica scrisa in perioada 1852-1857 si alcatuita din romanele Copilaria, Adolescenta si Tineretea, sondarea „fluiditatii” universului interior si a temeiurilor morale ale omului a devenit principala tema a operelor sale. In nuvela Cazacii, eroul, un tanar aristocrat, redescopera bucuria comunicarii cu natura, viata fireasca si integra a omului simplu. Capodopera Razboi si pace zugraveste viata intregii societati ruse in perioada razboaielor napoleoniene; evenimentele istorice si interesele personale, caile de autodefinire a personalitatii si spontaneitatea vietii populare sunt prezentate drept componente echivalente ale existentei natural-istorice.

La sfarsitul anilor 1870, scriitorul a trecut printr-o criza spirituala amplificata ulterior de ideea desavarsirii morale si a „simplificarii” (care a dat nastere doctrinei si miscarii „tolstoismului”) si a intreprins in operele sale o critica din ce in ce mai accentuata a institutiilor birocratice, a statului, a Bisericii (in 1901 a fost excomunicat din Biserica Ortodoxa Rusa), a civilizatiei si culturii, a intregului mod de viata specific „claselor cultivate”, ilustrata in romanul Invierea, nuvela Sonata Kreutzer sau dramele Puterea intunericului si Cadavrul viu. De asemenea, interesul sau s-a indreptat spre temele mortii, pacatului, caintei si renasterii morale, precum in nuvelele Moartea lui Ivan Ilici, Parintele Serghi, Hagi Murad.

La Editura Polirom au aparut: Anna Karenina, Razboi si pace, Invierea, Sonata Kreutzer si alte povestiri, Povestiri din Sevastopol, Copilaria, Adolescenta. Tineretea.