Inca de pe atunci vulpea era vanatorul

„Premiul Nobel pentru literatura ii este acordat scriitoarei Herta Müller, care descrie cu lirismul sau concentrat si proza plina de sinceritate universul celor deposedati.“ (Motivatia juriului Nobel 2009)

„O blana de vulpe in apartamentul profesoarei Adina devine un simbol al amenintarilor unei Securitati omniprezente pe cand regimul incepe deja sa se clatine. In imagini expresive si de o frumusete infricosatoare, Herta Müller reconstituie panorama cruda si inspaimantatoare a dictaturii si a unei societati distruse pana la radacina. Decaderea oamenilor, ba chiar a unei intregi tari, este redata aici pana in cele mai mici detalii – in toata aceasta suferinta pare ca natura insasi trece de partea terorii. Inca de pe atunci vulpea era vanatorul este probabil cartea cea mai romaneasca a acestei mari autoare de limba germana.“ (ERNEST WICHNER)

„Herta Müller face parte din sirul lung al scriitorilor cu o cauza, cu o atitudine in lumea concreta si reala.“ (MIRCEA CARTARESCU)

„Un roman despre coercitiile dictaturii, despre manipularea prin frica si, mai ales, despre ce face frica din om. O carte despre atmosfera terifianta creata de Securitate.“ (Süddeutsche Zeitung)

„O voce literara unica, in acelasi timp brutal de sincera si insuportabil de trista.“ (The Review of Contemporary Fiction)

HERTA MÜLLER s-a nascut la 17 august 1953 in satul Nitchidorf din Banatul svabesc. A studiat germana si romana la Universitatea din Timisoara, lucrand apoi ca traducatoare intr-o fabrica si ca profesoara. A intrat in vizorul Securitatii si a inceput sa fie persecutata dupa refuzul ei de colaborare si in urma prieteniei cu membrii societatii Aktionsgruppe Banat.

In 1982 debuteaza cu volumul de povestiri Tinuturile joase (Niederungen, Kriterion; Humanitas Fiction, 2012), masiv cenzurat, care va aparea in 1984 in RFG. Din 1985 operele Hertei Müller au fost interzise in Romania. Presiunile tot mai puternice din partea Securitatii au fortat-o sa emigreze in Germania in 1987, iar de atunci traieste la Berlin.

Publica romane: Omul este un mare fazan pe lume (Der Mensch ist ein groser Fasan auf der Welt, 1986; Humanitas Fiction, 2011), Calatorie intr-un picior (Reisende auf einem Bein, 1989; Humanitas Fiction, 2010), Inca de pe atunci vulpea era vanatorul (Der Fuchs war damals schon der Jager, 1992; Humanitas Fiction, 2009), Herztier (Animalul inimii, 1994; Humanitas Fiction, 2016), Astazi mai bine nu m-as fi intalnit cu mine insami (Heute war ich mir lieber nicht begegnet, 1997; Humanitas Fiction, 2014), Leaganul respiratiei (Atemschaukel, 2009; Humanitas Fiction, 2010, 2024); volume de eseuri, intre care Hunger und Seide (Foame si matase, 1995), Der König verneigt sich und tötet (Regele se inclina si ucide, 2003) si Mereu aceeasi nea si mereu acelasi neica (Immer derselbe Schnee und immer derselbe Onkel, 2011; Humanitas Fiction, 2011), volumul de interviuri Patria mea era un sambure de mar (Mein Vaterland war ein Apfelkern, 2014; Humanitas Fiction 2016), volume de povestiri, precum si volume de poeme-colaj.

Este laureata a numeroase premii importante, printre care Premiul Kleist (1994), Premiul european pentru literatura Aristeion (1995), Premiul IMPAC Dublin (1998), Premiul pentru literatura al Fundatiei Konrad Adenauer (2004). Academia Suedeza ii atribuie in 2009 Premiul Nobel pentru literatura. Cartile Hertei Müller au fost traduse in aproape 60 de limbi. | Interviu (Matei Marin, Dilemateca, ianuarie 2011).