Imago

Imago este ultimul stadiu in metamorfoza unei insecte, in care aceasta atinge maturitatea, fiind apta de a se reproduce. Pentru Ludmila Ulitkaia, termenul devine o metafora care strabate intregul roman si sugereaza maturizarea morala a fiintei umane. O constructie epica impresionanta, in care tragedia e mereu subminata de elementele comice, un mare roman despre iubire, destine si caractere, Imago acopera peste o jumatate de secol de istorie, de la funeraliile faraonice ale lui Stalin pana la moartea poetului exilat Iosif Brodski.

Ludmila Ulitkaia propune o fresca a Rusiei intr-o epoca in care teroarea se imblanzise doar intru catva, dainuind in diverse forme: un dezghet pervers in cultura, o acceptare de fatada a libertatii de opinie, sanctionata drastic apoi cu procese si condamnari. Pe acest fundal apar portretele catorva tineri care adera la noile tendinte artistice, penduland totodata intre idealism si cinism, curaj si lasitate, dragoste si tradare.

Destinele lor sunt urmarite cu adanca intelegere si patrundere psihologica ale marii romanciere, obsedata de conditia oamenilor intr-o lume stramb croita: „oameni reali, azi disparuti, care au stat in spatele personajelor mele, al celor care s-au purtat ireprosabil si al celor care au calcat gresit, striviti in masina de tocat a vremurilor, al celor care au rezistat si al celor care au cedat, martori, si eroi, si victime, a caror amintire va ramane in veci“.

LUDMILA ULITKAIA, una dintre cele mai importante si apreciate voci ale literaturii contemporane, s-a nascut intr-un sat din Urali in 1943. Dupa ce isi ia licenta in biologie la Universitatea din Moscova, lucreaza in cadrul Institutului de Genetica. La sfarsitul anilor ’70 se angajeaza consilier la Teatrul Evreiesc din Moscova si scrie scenarii de film.

Primul sau roman, Soniecika (1995; Humanitas, 2004; Humanitas Fiction, 2019), ii aduce instantaneu notorietatea, fiind nominalizat pe lista scurta la Premiul Booker pentru Literatura Rusa si recompensat cu premiile Médicis étranger si Giuseppe Acerbi. Urmatorul roman, Medeea si copiii ei (1996; Humanitas Fiction, 2019), ii sporeste renumele cu o noua nominalizare la Premiul Booker, pe care si-l adjudeca in 2001 pentru Cazul doctorului Kukotki, roman incununat si cu Premiul Penne (2006; Humanitas Fiction, 2020). Inmormantare vesela (1997; Humanitas, 2005; Humanitas Fiction, 2019), unul dintre cele mai apreciate romane ale autoarei, este tradus in peste douazeci de limbi. De acelasi succes se bucura volumul de povestiri Fetitele (2002; Humanitas Fiction, 2013), precum si romanele Minciunile femeilor (2003; Humanitas, 2005; Humanitas Fiction, 2019) si Al dumneavoastra sincer, Surik (2003; Humanitas, 2008, Humanitas Fiction, 2019), castigator a mai multe premii: Romanul anului 2004 in Rusia, Premiul National pentru Literatura in China (2005) si Grinzane Cavour in Italia (2008). Daniel Stein, traducator (2006; Humanitas Fiction, 2011) a fost incununat cu premiile: Bolsaia Kniga (Marea Carte), Parintele Alexandru (Germania, 2008) si Simone de Beauvoir pentru libertatea femeilor (Franta, 2011). In 2010, Ulitkaia publica bestsellerul Imago / Cortul verde (Humanitas Fiction, 2016), in 2015, Scara lui Iakov (Humanitas Fiction, 2018), iar in 2020, A fost doar ciuma (Humanitas Fiction, 2021).

Cartile Ludmilei Ulitkaia s-au vandut pana in prezent in peste trei milioane de exemplare. In 2013 i s-a acordat distinctia Officier de la Légion d’honneur, in 2014, Premiul de Stat al Austriei pentru Literatura Europeana si in 2020, Premiul Siegfried Lenz.