I-am scris lui Brauner un poem

Angela Baciu scrie o tulburatoare carte de poezie care te poarta prin toate lumile posibile, asa cum avangardistii altadata iti trageau pamantul de sub picioare, proiectandu-te intr-un univers in care si soarele se simtea stingher. Scriindu-i un poem lui Brauner, Angela Baciu provoaca o reorganizare a realului, lasand imaginile sa vorbeasca singure, obligandu-le sa disloce concretul, asa cum il cunoastem gratie experientei noastre senzoriale, subtiindu-l pana la limita abstractizarii.

 

Cartea este, in esenta, o calatorie cu un tren care isi devoreaza liniile ferate, asa cum devoreaza si peisajele pe care le strabate. In prealabil, trenul acesta fantomatic i-a digerat deja pe calatorii care porneau de niciunde ca sa ajunga nicaieri.

 

"Unde este Brauner in aceasta carte? Brauner dreseaza cainii care au latrat la luna, pironindu-le ochii cu ochiul sau orb. O carte de recitit." (ADRIAN ALUI GHEORGHE)