Hotararile CEDO in cauzele impotriva Romaniei 2010. Analiza, consecinte, autoritati potential responsabile. Volumul VI

In urma numeroaselor condamnari ale Romaniei, in opinia publica s-a transmis cu o siguranta specifica, de catre oamenii politici, presa ori de catre reprezentanti ai autoritatilor publice, ideea ca judecatorii poarta vina exclusiva a acestor condamnari, desigur, in planul cauzalitatii fiind ultima veriga inainte de trimiterea unei cauze pe rolul Curtii Europene a Drepturilor Omului. O astfel de opinie se bazeaza pe argumente speculative, iar nu pe o cercetare stiintifica amanuntita.In aceasta lucrare am urmarit sa rezumam fiecare cauza in care Romania a fost condamnata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, sa gasim autoritatile potential responsabile, necrutand in vreun fel puterea judecatoreasca, si sa observam in ce masura acestea s-au conformat si au reactionat concret, dupa pronuntarea hotararilor.  Utilitatea practica a culegerii de jurisprudenta de fata rezida in faptul ca sunt tratate toate hotararile de condamnare pronuntate de Curtea europeana in cauzele impotriva Romaniei, de la 1 ianuarie 2010 si pana la 31 decembrie 2010, inclusiv cele nepublicate in Monitorul Oficial al Romaniei si cele pentru care nu s-a realizat o traducere neoficiala la care cei interesati sa poata avea acces.  Rezumarea hotararilor si extragerea argumentelor relevante din motivarea Curtii, cu riscul asumat de a afecta - catusi de putin - acuratetea textului original, constituie totusi un avantaj deoarece culegerea permite parcurgerea in timp scurt a intregii jurisprudente CEDO si devine un instrument util in biblioteca oricarui teoretician sau practician al dreptului, deziderat caruia ii serveste si modul in care a fost conceputa indexarea dupa cuvinte cheie, cu trimitere la toate cauzele relevante din anul 2010.  Nu in ultimul rand, motivele expuse in analiza fiecarei spete privind autoritatile potential responsabile, desi emana de la autorii culegerii, dar pe baza aprecierilor Curtii europene, constituie un punct de reper pentru activitatea celor obligati, in virtutea functiei sau profesiei, sa respecte sau sa garanteze exercitiul drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. De aceea, nu a fost omisa nici evolutia dreptului intern, pozitiva sau negativa, autorii indicand – acolo unde au fost identificate – consecintele hotararii, care ar trebui sa foloseasca celor interesati pentru a descoperi remediile interne actuale.  Scopul acestui studiu si metodologia aleasa au plecat tocmai de la o analiza foarte atenta a situatiei de fapt, a motivarii fiecarei hotarari pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului pe fond, pentru a identifica mecanismul care a condus in final la incalcarea dreptului fundamental respectiv.  Astfel, avem la dispozitie, intr-un demers stiintific si nepartinitor, o serie de concluzii si date concrete privind condamnarile Romaniei la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.Multumim domnului judecator Mihail Udroiu, care a prefatat lucrarea, prin prisma experientei deosebite si a privirii de ansamblu asupra intregului fenomen.                                                                                                            Autorii   Conventia (europeana) pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (in continuare C.E.D.O.) in interpretarea si aplicarea acesteia reprezinta structura centrala a oricarui sistem judiciar. Pe de o parte, puterea legislativa trebuie sa aiba in vedere standardele europene de protectie a drepturilor omului in procesul de elaborare si adoptare a actelor normative. Tot astfel, puterea executiva in activitatea de punere in aplicare a legilor, ori de adoptare a ordonantelor simple sau de urgenta, precum si a altor acte administrative trebuie sa se alinieze drepturilor si garantiilor stabilite in jurisprudenta instantei de contencios european. Pe de alta parte, instantele de judecata nationale, organele de urmarire penala ori alte institutii din statele membre ale Consiliului Europei ce isi desfasoara activitatea in domeniul justitiei civile sau penale trebuie sa vegheze ca drepturile si libertatile fundamentale ale omului sa fie garantate efectiv.Cunoasterea in ansamblu a jurisprudentei C.E.D.O. a devenit, asadar, un imperativ necesar pentru toate autoritatile romane in vederea evitarii incalcarii drepturilor fundamentale ale omului, de natura sa atraga condamnarea statului de catre instanta de la Strasbourg.In acest context, hotararile de condamnare a Romaniei de catre C.E.D.O. constituie prioritatea de grad zero a tuturor structurilor statale in vederea remedierii urgente a incalcarii situatiilor care au generat incalcarea drepturilor omului.Cartea pe care o prefatam prezinta si analizeaza hotararile C.E.D.O. pronuntate in cauze impotriva Romaniei in anul 2010, continuand efortul semnificativ al autorilor din cele cinci volume anterioare dedicate aceluiasi subiect, insa cu referire la anii 1994- 2009.Elaborata de un colectiv de magistrati pasionati de drepturile omului, dar si preocupati de impactul hotararilor pronuntate de Curtea de la Strasbourg, lucrarea prezinta pentru inceput, intr-o traducere fidela din punct de vedere juridic, hotararile pronuntate de C.E.D.O. in materie civila si penala in cauze contra Romaniei in anul 2010, asigurand, astfel, cunoasterea in detaliu atat a situatiei de fapt, cat si a problemelor variate de drept analizate de instanta europeana.In continuare, autorii analizeaza structurat si sistematic problematica incalcarii drepturilor omului in materie civila si penala, raportandu-se atat la jurisprudenta anterioara a C.E.D.O., cat si la ultimele comentarii doctrinare publicate in revistele europene de drepturile omului in legatura cu hotararile studiate, ceea ce confera lucrarii o tinuta stiintifica deosebita. Rodul acestui demers gnoseologic este nu numai clarificarea problematicii studiate, dar si identificarea autoritatilor responsabile de incalcarea drepturilor fundamentale constatata de C.E.D.O. De pilda, in cazul jurisprudentei neunitare in materie civila, autorii constata deopotriva culpa puterii legiuitoare prin raportare la lipsa de previzibilitate a normei juridice sau la lipsa unor mecanisme prevazute de lege in vederea unificarii practicii, dar si culpa puterii judecatoresti care nu a reusit sa asigure o practica unitara, afectand astfel increderea in sistemul judiciar, incredere ce constituie un element esential al oricarui stat de drept. Privind spre viitor, autorii invedereaza mecanismul de unificare a practicii prevazut in noul Cod de procedura civila, prin intermediul sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept. Forma ingrijita si exprimarea clara a ideilor face ca lucrarea sa fie nu numai utila, dar si o lectura placuta, constituind un punct de referinta in literatura de specialitate consacrata domeniului ocrotirii drepturilor omului. In concluzie, apreciem ca demersul stiintific al autorilor se concretizeaza intr-un valoros instrument de lucru in domeniul protectiei europene a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si constituie, alaturi de cele cinci volume anterioare, o lectura obligatorie pentru reprezentantii puterii legislative, executive si judecatoresti atat pana la aparitia unor noi coduri, cat si dupa aceea.                                                             Judecator Mihail Udroiu