Fratricizii

Martor la evenimentele dramatice care au zguduit tara sa din decembrie 1944 pana in 1949, Kazantzakis incepe sa scrie Fratricizii in 1949, dandu-i tusa finala in 1954. Temerea sa – „presimt ca in Grecia nu se va publica decat mult mai tarziu“ – s-a adeverit, editia ateniana aparand abia in 1963. Tradus, cu multiple reeditari, in peste 20 de limbi, romanul pastreaza acelasi dramatism si aceeasi vibratie specifice marilor opere ale titanului literaturii grecesti, fiind cel mai aproape de lumea noastra, macinata de lupte fratricide.

Saptamana Mare, in valtoarea razboiului civil din Grecia izbucnit dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Patimile lui Hristos, retraite aievea intr-un sat din nordul Greciei, unde oamenii sunt nevoiti sa indure consecintele devastatoare ale conflictului dintre trupele guvernamentale si rebelii din munti. Parintele Iannaros, exasperat de confruntarea sangeroasa, se straduie din rasputeri sa impace taberele adverse. Efort cu atat mai dificil din punct de vedere moral, cu cat in fruntea rebelilor se afla chiar fiul sau.

„Fratricizii reuseste sa evoce intr-un stil tulburator poezia conditiei celui angajat in lupta suprema, in incercarea eroica si in mod inevitabil fatala de a pune capat actelor de cruzime savarsite de om impotriva seamanului sau. Kazantzakis, ca si Yeats sau Synge, credea ca literatura trebuie sa capete o expresie populara: nu exista paragraf in Fratricizii in care sa nu apara un epitet plin de prospetime sau o intorsatura speciala a frazei.“ (Times)

„Fratricizii abordeaza profund si esential problemele eterne ale vietii, prin agonia unui suflet intr-o lume schimbatoare, definita prin cruzime. Este un roman puternic, tulburator, de o sinceritate totala, plina de neliniste.“ (Church Times)

NIKOS KAZANTZAKIS s-a nascut pe 18 februarie 1883 la Iraklion, in insula Creta, unde a si fost inmormantat. Intre 1902 si 1906 a urmat dreptul la Universitatea din Atena, apoi, timp de doi ani, si-a continuat studiile la Paris, unde a audiat cursurile filozofului Henri Bergson. A strabatut lumea in lung si in lat, calatorind pana in ultimele luni de viata. Aflat vesnic in conflict cu autoritatile din Grecia pentru opiniile sale (asemenea prietenului sau Panait Istrati, era atasat ideilor de stanga), desi a indeplinit o vreme si functii publice, a gasit mai multa audienta in strainatate decat in propria patrie, fiind nominalizat de cateva ori la Premiul Nobel. S-a bucurat de celebritate, detinand recordul de traduceri: in peste 100 de tari. A primit, in 1956, la Viena, Premiul pentru Pace.

In jumatatea de secol daruita literaturii, a fost creatorul unei opere de dimensiuni impresionante: poezie – Odiseea. O continuare moderna din 1938 contine 33 333 de versuri; romane – Gradina de piatra (Le Jardin des rochers, 1936, publicat in 1959; Humanitas Fiction, 2018), Viata si peripetiile lui Alexis Zorbas (1946; Humanitas Fiction, 2011, 2016), Ascensiunea (1946, publicat mai intai in Franta si apoi in Grecia, 2021; Humanitas Fiction, 2021), Hristos rastignit din nou (1948, publicat in Grecia in 1954, dupa ce cunoscuse un mare succes in Occident; Humanitas Fiction, 2008, 2022), Capitanul Mihalis. Libertate sau Moarte (1950, publicat in 1953; Humanitas Fiction, 2014), Ultima ispita a lui Hristos (1951, publicat in 1955; Humanitas Fiction, 2011, 2022), Saracutul lui Dumnezeu (1954, publicat in 1956; Humanitas Fiction, 2016), Fratricizii (1954, publicat postum, in 1963; Humanitas Fiction, 2017); dramaturgie si lucrari de memorialistica – intre care volumul autobiografic Raport catre El Greco (scris in 1956 si publicat postum, in 1961; Humanitas Fiction, 2012), Jurnal de calatorie: Italia, Egipt, Sinai, Ierusalim, Cipru, Moreea (1926–1927; Humanitas, 2013), Jurnal de calatorie: Rusia (1928; Humanitas, 2015), Jurnal de calatorie: Japonia, China (1935; Humanitas, 2018); eseuri si traduceri (Divina Comedie, Iliada, Odiseea etc.).

S-a stins din viata pe 26 octombrie 1957 la Freiburg im Breisgau, in Germania.