Firida Rusinii

Romanul Firida Rusinii face parte din „ciclul otoman“, scris de Ismail Kadare in anii ’70, care ii ofera prilejul unei meditatii asupra opresiunii si a terorii intr-un stat totalitar.

In prima jumatate a secolului al XIX-lea, pe fundalul decaderii inevitabile a Imperiului Otoman, Ali Pasa din Ianina isi cladeste un principat independent. Pentru a preintampina extinderea rebeliunii, sultanul il pedepseste cu cruzime, expunandu-i capul in piata centrala din Istanbul, in firida destinata tradatorilor.

Ismail Kadare reconstituie cariera acestui personaj misterios, nascut albanez, dar integrat perfect in mecanismul inselator al administratiei otomane. Ali Pasa — admirator al lui Napoleon Bonaparte, cu care a intretinut relatii diplomatice, si al poetului George Byron, pe care l-a gazduit in drumul acestuia spre Grecia — a dus o viata plina de fast, dar s-a comportat ca un satrap oriental, strivind fara mila orice tentativa de a i se contesta autoritatea.

Fara sa-si propuna sa scrie un roman istoric, Kadare recompune cu detalii de mare finete atmosfera capitalei otomane, dominata de puterea absoluta a suveranului, precum si angrenajul cumplit caruia ii cad victime nu numai cei invinsi, ci si invingatorii.

„Kadare a terminat Firida Rusinii in 1976, an in care, scrie el, «de la Tirana veneau stiri proaste. Comploturi demascate in serie. Arestari una dupa alta. Teroare». In acest roman, unul dintre putinele asupra carora autorul nu a facut modificari, tragicul ramane neatins. Aici nu este loc pentru grotescul cu care el isi echilibreaza, de obicei, cealalta parte a operei. Pentru ca aici, in Firida Rusinii, Kadare demonteaza si expune piesa cu piesa mecanismul fricii; acel mecanism de care oricarui regim ar trebui sa-i fie rusine, ne spune el printre randuri.“ (Eric Faye)

„Imperiul Otoman este mai putin o realitate istorica si mai mult o forma de a proiecta in trecut preocupari cat se poate de contemporane, imposibil de evocat fara aceasta travestire. (...) Kadare isi insuseste prezentul situandu-l intr-un trecut birocratic si crud.“ (Jean-Paul Champseix, Cahiers Balkaniques)

ISMAIL KADARE s-a nascut la Gjirokastra, in Albania, in 1936. A absolvit filologia la Tirana si si-a continuat studiile la Institutul de Literatura Maxim Gorki din Moscova. A debutat la 18 ani cu un volum de poezie, Inspiratii juvenile, caruia ii urmeaza in 1957 un al doilea, Visari. Trecerea la proza o face in 1963 cu romanul Generalul armatei moarte (Humanitas Fiction, 2020), care-i aduce notorietatea internationala.

In anii urmatori publica romane si numeroase volume de povestiri, dobandind o reputatie greu de egalat in lumea literara: Cetatea (1970), Mesagerii ploii (1970; Humanitas Fiction, 2010), Cronica in piatra. Vremea nebuniei (1971, 2005; Humanitas Fiction, 2012, 2022), O capitala in noiembrie (1974), Amurgul zeilor stepei (1976; Humanitas Fiction, 2009), Iarna marii insingurari (1977), Aprilie spulberat (1978), Podul cu trei arce (1978; Humanitas Fiction, 2015), Firida Rusinii (1978; Humanitas Fiction, 2016), Palatul Viselor (1981; Humanitas Fiction, 2007), roman interzis de regimul lui Enver Hodja, Concert la sfarsitul toamnei (1988). In 1990 Kadare primeste azil politic in Franta si pana in 2001 locuieste la Paris, perioada in care ii apar romanele: Piramida (1991), Umbra (1994; Humanitas Fiction, 2008, 2015), Spiritus (1996; Humanitas Fiction, 2012), Florile inghetate din martie (2000). In 2001 Kadare se intoarce in Albania. Continua sa scrie romane care se bucura de succes: Fiica lui Agamemnon (2003), Succesorul (2003), Accidentul (2008; Humanitas Fiction, 2011), Cina blestemata (2009; Humanitas Fiction, 2013), Papusa (2015; Humanitas Fiction, 2018). Firmanul orb (Humanitas Fiction, 2017) contine cinci dintre nuvelele sale istorice, iar Calaretul cu soim (Humanitas Fiction, 2020) – patru nuvele investigand absurdul totalitar. Kadare este si autorul unor eseuri si scrieri memorialistice, cum ar fi Dimineti la Café Rostand (2014; Humanitas Fiction, 2021) si Infruntare la nivel inalt: Misterul convorbirii telefonice Stalin–Pasternak (2018; Humanitas Fiction, 2022). A fost recompensat cu numeroase premii si distinctii literare, printre care primul Man Booker International Prize (2005) si Jerusalem Prize (2015).

In 2016, statul francez i-a conferit Legiunea de Onoare, in grad de Comandor. Opera sa, nominalizata frecvent la Premiul Nobel, este tradusa in peste 40 de tari.