Fasoaica. Proza scurta

Ca sa scrii proza, zicea Marin Preda, «trebuie sa patesti ceva».

Autorul povestirilor scurte ce urmeaza pare sa scrie ceea ce a cunoscut sau chiar a trait (a patit). Fasoaica da, la prima lectura, o impresie de autenticitate. Personajele vorbesc, nu fac literatura. Vorbesc natural, cuvintele sunt suspicioase, duplicitare, ca si viata de toate zilele. Semne, inca o data, pozitive pentru un autor care vrea sa fie grefierul starii civile si sa fixeze, in miscarea haotica a vietii cotidiene, cateva caractere.

Vazand toate acestea, putem spune ca in volumul „Fasoaica“ exista o substanta epica si un punct bun de plecare pentru proza promitatoare.