Fara speranta (Top 10+)

Memoriile Nadejdei Mandelstam, cuprinse in volumele Fara speranta si Speranta abandonata, reprezinta una dintre cele mai impresionante marturii despre viata in Uniunea Sovietica in timpul terorii staliniste. In Fara speranta, autoarea prezinta ultimii patru ani de viata ai poetului Osip Mandelstam, cele doua arestari, exilul si moartea, precum si destinul postum al acestuia, pe care sotia lui si-a propus sa-l aduca la cunostinta posteritatii.

 

„Nimic din ce-am putea spune n-ar reda sau afecta geniul acestei carti.” (George Steiner)

 

Nadejda Iakovlevna MANDELSTAM (nascuta Hazina), „evreica ortodoxa la cea de-a treia generatie”, dupa cum declara ea insasi, s-a nascut la Saratov, la 31 octombrie 1899. Si-a petrecut copilaria si primii ani ai tineretii la Kiev, unde a studiat pictura, lucrand in atelierul pictoritei Alexandra Exter. La 1 mai 1919 a facut cunostinta cu Osip Mandelstam, de care nu s-a mai despartit niciodata pana la 1 mai 1938, ziua ultimei arestari a poetului. La scurta vreme, acesta moare intr-un lagar din Extremul Orient. In anii terorii staliniste, Nadejda Mandelstam a izbutit sa salveze de la distrugere mostenirea poetica a sotului. In 1958, dupa multi ani de pribegie prin diferite orase (Taskent, Tarusa, Ulianovsk etc.), obtine permisiunea sa se intoarca la Moscova. A murit in anul 1980.

 

Cele doua volume de memorii ale Nadejdei Mandelstam, in manuscris, elaborate intre 1964 si 1969, au ajuns clandestin in Occident, fiind publicate in 1970 (Fara speranta), respectiv 1972 (Speranta abandonata). Memoriile incep in anul 1934, momentul primei arestari a poetului, evocand apoi cei trei ani de exil la Cerdan si Voronej, si sfarsesc cu moartea lui Osip Mandelstam intr-un lagar de tranzit de langa Vladivostok la o data necunoscuta din anul 1938. Autoarea evoca totodata, intr-o maniera plina de vioiciune, o intreaga generatie de intelectuali si politicieni, de la Buharin la Anna Ahmatova, de la Pasternak la Viktor Sklovski.