Eseu despre luciditate (Top 10+)

Romanul Eseu despre luciditate debuteaza cu un scrutin general in capitala unei tari imaginare, dar perfect obisnuite.

La sfarsitul zilei, se numara voturile si reiese ca aproximativ saptezeci la suta dintre electori nu alesesera pe cineva. Duminica urmatoare oamenii sunt din nou chemati sa voteze si, de data aceasta, numarul de voturi fara optiune depaseste optzeci la suta. Membrii guvernului intra in panica, o molima pare sa le submineze demersurile politice si, daca este asa, atunci aceasta trebuie anihilata.

Incercand sa afle care ar putea fi explicatia unui asemenea fenomen, ei incep o vasta operatiune politieneasca, culminand, in lipsa de rezultate, cu instaurarea starii de asediu si retragerea guvernului din capitala – provizoriu, sustin mai-marii, pana cand populatia capitalei va reveni la sentimente mai bune in ceea ce priveste puterea politica, cea despre care se presupune ca ar trebui sa-i reprezinte. Izolati si lipsiti de indrumare, cetatenii capitalei au reactii dintre cele mai imprevizibile.

José Saramago s-a nascut la 16 noiembrie 1922 in Azinhaga (Ribatejo), intr-o familie modesta. Destinul sau scriitoricesc a avut o traiectorie uluitoare, culminand cu decernarea Premiului Nobel pentru Literatura (1998). Dupa debutul din 1947 cu un roman ulterior renegat de scriitor, urmat de o tacere de aproape doua decenii, Saramago a publicat volume de poeme, cronici literare si politice, nuvele, piese de teatru, nenumarate traduceri, revenind la roman abia in 1977, cu Manual de pictura si caligrafie (Polirom, 2010, 2022). Ridicat de la pamant (1980) ii aduce recunoasterea in spatiul lusitan si impune fraza si punctuatia care vor constitui de acum inainte marca inconfundabila a stilului sau.

Celebritatea internationala o dobandeste cu Memorialul manastirii (1982; Polirom, 2007, 2017), care, alaturi de Anul mortii lui Ricardo Reis (1984; Polirom, 2003, 2009, 2018) si Istoria asediului Lisabonei (1989; Polirom, 2004, 2014, 2018), formeaza seria narativa cu tematica istorica, scriitorul acordand o atentie speciala „originii si identitatii portugheze”. In 1991 publica Evanghelia dupa Isus Cristos (Polirom, 2003, 2012), cel mai polemic roman al sau, care reconstruieste o viata apocrifa a lui Isus.

O cotitura in universul tematic romanesc al lui José Saramago o constituie seria de fictiuni ucronice si alegorice inceputa cu Pluta de piatra (1986; Polirom, 2002, 2015) si continuata de Eseu despre orbire (1995; Polirom, 2005, 2008, 2013), Toate numele (1997; Polirom, 2002, 2008, 2011), Pestera (2000; Polirom, 2005, 2009, 2013), Omul duplicat (2002; Polirom, 2009, 2016), Eseu despre luciditate (2004; Polirom, 2008, 2014) si Intermitentele mortii (2005; Polirom, 2007, 2009, 2013).

La Editura Polirom au mai aparut: Calatoria elefantului (2010, 2014), Cain (2012, 2014), Caietul. Texte scrise pentru blog: septembrie 2008 – martie 2009 (2010), Ultimul caiet. Texte scrise pentru blog: martie 2009 – noiembrie 2009 (2011), Calatorie prin Portugalia (2011), Lucarna (2013), Halebarde, halebarde (2015), De la statuie la piatra (2017) si Jurnalul din anul Nobelului (2021). José Saramago si-a petrecut ultimii ani in Lanzarote, Insulele Canare, continuand sa scrie si sa publice. S-a stins din viata in iunie 2010.