Dublu autoportret. Editie de buzunar (Top 10 +)

In peisajul literaturii romane Dublu autoportret este o carte unica in felul ei, o cruciada a inocentilor. Paginile ei pot fi citite ca un jurnal in care starile launtrice si descrierile detaliate ale lumii inconjuratoare alterneaza, ca o reconstituire istorica a Revolutiei, atat de necesara unei memorii colective intesate de ambiguitati, ca o meditatie asupra istoriei ori, de ce nu, ca un roman de actiune. La aceasta se adauga modul inimitabil cu care Varujan Vosganian ne-a obisnuit inca din Cartea soaptelor de a deslusi simboluri si de a le aduce printre noi. Desi evenimentele sunt relatate la persoana intai, ar fi prea putin sa spunem ca e o carte autobiografica. Fiecare dintre cei ce au supravietuit se va putea regasi, intr-un fel sau altul, printre protagonisti. De fapt, adevaratul personaj este poporul roman aflat in cautarea propriului destin. Si poate ca, intr-o buna zi, se va considera incompleta o istorie a Revolutiei romane care nu va include in continutul ei pagini din aceasta carte.

Varujan Vosganian s‑a nascut la 25 iulie 1958, in Craiova. Copilaria si adolescenta si le‑a petrecut la Focsani. A absolvit Liceul „Alexandru Ioan Cuza” din Focsani, apoi Facultatea de Comert a Academiei de Studii Economice si Facultatea de Matematica a Universitatii din Bucuresti. Este presedintele Uniunii Armenilor din Romania si presedintele Uniunii Scriitorilor. Timp de trei decenii (1990‑2020) a fost membru al Parlamentului Romaniei, fiind intre decembrie 2006 si decembrie 2008 ministru al Economiei si al Finantelor, iar intre decembrie 2012 si octombrie 2013 ministru al Economiei si Comertului. Lucrarile sale includ sase volume de poezie: Samanul albastru (1994), Ochiul cel alb al reginei (2001), Iisus cu o mie de brate (2005), pentru care a primit premiul „Nichita Stanescu” la Chisinau, Cartea poemelor mele nescrise (2015), Ei spun ca ma cheama Varujan (2019) si Neindemanatic de viu (2023).

La Editura Polirom a mai publicat romanele Cartea soaptelor (2009; editia a II‑a, 2012; editia a III‑a, 2017), Copiii razboiului (2016) si Patimile dupa Gödel (2020), volumele de nuvele Jocul celor o suta de frunze si alte povestiri (editia I, 2013), aparut in germana si bulgara, Statuia comandorului (2018; editia I, Ararat, 1994), Povestiri despre oameni obisnuiti (2022), precum si volumul autobiografic Dublu autoportret (2024). Romanul Cartea soaptelor a fost distins cu Premiul „Ion Creanga” al Academiei Romane (2009), Premiul „Cartea anului 2009” acordat de revista Romania literara, Premiul revistei Convorbiri literare, sectiunea proza (2009), Marele Premiu pentru Proza – Trofeul „Mihail Sebastian” (NIR AM ART, Spania), Premiul revistei Observator cultural, sectiunea proza (2009), Premiul Generatiei ’80, „Gheorghe Craciun” (2010), Marele Premiu de Literatura al Europei Centrale ANGELUS si Premiul pentru cea mai buna traducere in cadrul Galei Premiului Literar al Europei Centrale „Angelus”, editia 2016. Cartea soaptelor a fost, de asemenea, nominalizata pentru cea mai buna traducere a anului in Statele Unite, Spania si Germania. Romanul a fost tradus in spaniola, italiana, armeana, ebraica, franceza, germana, suedeza, neerlandeza, ceha, poloneza, portugheza, maghiara, bulgara, persana, norvegiana, engleza, croata si sarba. Romanul Cartea soaptelor a fost desemnat in anul 2015, prin proiectul Worldwide Reading, cartea‑simbol pentru condamnarea crimei de genocid.