Diabolicele

La data aparitiei, in 1874, celebrul volum continand sase povestiri despre fapte violente sau vindicative comise de femei i-a adus autorului un proces pentru ultraj la adresa moralei publice. D’Aurevilly, dandy post-romantic cu condei extrem de ascutit, declara in prima prefata a acestei opere ca n-a inventat nimic. Sufletul omenesc este tratat aici fara condescendenta, iar cele sase „autopsii” pe care autorul le ofera dezvaluie o scriitura flamboaianta si un simt pronuntat pentru mister.

 

„Barbey d’Aurevilly a atras patimas privirile... Evocand pasiunea pentru a o infrange, cantand, plangand si strigand in toiul furtunii, implantat ca Aiax intr-o stanca stearpa si parand a-i spune intruna adversarului sau – fiinta omeneasca, trasnet sau zeu, sau materie –: «Rapeste-ma sau te rapesc!», el nu putea in niciun caz sa aiba succes la un public burghez amortit, ai carui ochi sunt inchisi in fata oricarui miracol al exceptiei.” (Charles Baudelaire)

 

„Barbey d’Aurevilly – natura paradoxala, aristocrat cu nostalgii revolutionare si revoltat tanjind dupa ordinea monarhiei, catolic fervent, dar ispitit de tenebrele infernului, timid, delicat si, deopotriva, de un orgoliu satanic.” (Adriana Babeti)

 

„Secretul este prezent in mai toate nivelurile povestirilor lui Barbey, semnalandu-se ca o constanta a organizarii epice. Motivul secretului, de pilda, in erotismul mut al Albertinei din «Perdeaua stacojie», in relatiile ambigue dintre contesa du Tremblay si cartoforul scotian (in «Dedesubtul cartilor unei partide de vist»), in iubirea tainuita dintre Serlon de Savigny si servitoarea sotiei sale (in «Fericirea intru crima»), in strania procreatie a copilului fetitei indragostite de Don Juan este multiplicat printr-un joc ingenios de optici conjugate – a autorului, a naratorului, a diferitelor personaje care i se substituie pe rand, in sfarsit, a cititorului insusi.” (Irina Badescu)

 

Barbey D’AUREVILLY (1808-1889) a fost un celebru prozator francez, autorul unor romane si povestiri pline de mister, ce exploreaza cu precadere latura intunecata a personalitatii umane. S-a numarat printre preferatii decadentistilor de la sfarsitul secolului al XIX-lea si a influentat autori precum Henry James si Marcel Proust. Intre scrierile sale cele mai cunoscute se numara romanele Cea vrajita (1852), Cavalerul Des Touches (1864) si Un preot insurat (1865) si ciclul de povestiri Diabolicele (1874), considerat capodopera sa. La Editura Polirom a mai aparut volumul de eseuri Dandysmul (1995, 2013).