Cum sa-ti iubesti corpul. 17 povesti reale despre transformarea rusinii fata de propriul corp in iubire de sine

Uneori corpul striga ce sufletul nu mai poate duce.

Intr-o lume in care femeile sunt bombardate constant cu o multitudine de „ar trebui sa”, in legatura cu forma si greutatea corpului lor, presiunile misogine interioare si exterioare vin cu un pret teribil.

David Bedrick, fondatorul institutului din Santa Fe dedicat intelegerii si vindecarii rusinii, considera ca fiecare corp, indiferent de forma sau marime, are propria inteligenta naturala si un mesaj valoros de transmis: Ma iubesc asa cum sunt.

Cartea de fata prezinta povestile reale a 17 femei care s-au confruntat cu foamea emotionala, cu rusinea fata de propriul corp si care, printr-un proces terapeutic profund, au reusit sa se redescopere si sa-si revendice puterea interioara. In loc sa le ofere solutii rapide sau „retete de slabit”, David Bedrick le-a insotit intr-un proces de explorare profunda a ceea ce inseamna sa te simti in siguranta in propriul corp.

Pregateste-te sa fii inspirat. Pregateste-te sa vezi totul altfel. Pregateste-te sa descoperi secretele care iti pot schimba si tie viata, prin confesiuni sincere si vindecatoare prin adevarul pe care il scot la lumina.

Fragment din carte:

" - Nu-mi place burta mea, este prea proeminenta. Nu-mi place cat de mare este, cat de mult spatiu ocupa.

Corpul spune: „Nu sunt atat de mic. Sunt mai mare.” Persoana gandeste: „Vreau sa fiu mai mica”, dar corpul nu este de acord cu acest obiectiv indus cultural si personal. Corpul este un rebel.

  - Vorbeste-mi despre acest corp mare, am indemnat- o. Vreau sa ajung sa te cunosc. Spune-mi cum e sa fii mare.

  - Corpul meu este chestia asta mare si rotunda din fata mea. Este un lucru rau. Mi-e teama ca seful meu va crede ca sunt dezordonata, lenesa, indolenta in privinta 1ngrijirii mele personale plus alte lucruri.

Am recurs la expresia somatica. Am rugat-o sa-mi arate, cu bratele si mainile, cum este corpul mare din fata ei. Ea a alcatuit un fel de inel rotund, cu mainile impreunate. Am intrebat-o daca ii pot apasa mainile cu palmele mele, iar ea a fost de acord. Am simtit cum opune rezistenta apasarii mele. A fost o manifestare a ceea ce era ea – ea ma impingea inapoi.

  - Cum se face ca opui rezistenta apasarii mele? am intrebat-o.

  - M-am saturat sa ma micsorez. Sa ma fac mai mica. Sa nu pun limite. Refuz sa ma mai fac mica."

„Mi-am urat corpul aproape toata viata. Ma uitam la burta mea si o detestam. M-au complexat mereu obrajii mei lasati, umerii strambi si chiar degetele de la picioare. Nu credeam ca voi putea vreodata sa ma privesc fara vina. Aceste carti mi-au schimbat complet perspectiva. Am inteles ca forma corpului meu spune o poveste – una despre supravietuire, nu despre esec. Ma simt, in sfarsit, in siguranta cu mine.” (Criss)

„Ani la rand am dus pe umeri roluri, asteptari si ranile altora. Am citit cartile lui David Bedrick intr-o perioada in care am divortat, mi-am pierdut jobul si luam medicamente pentru depresie. Ce am gasit acolo n-a fost un set de solutii, ci o voce care m-a vazut. Aceste carti ofera exact ce lipseste in multe terapii: compasiune reala.” (Sole)