Chipuri ale raului in lumea de astazi. Fictiunea ca necesitate vitala

„Flaubert spunea: «A scrie e un mod de a trai». Ei bine, eu sunt dovada vie ca asa este. Eu traiesc scriind. Munca imi organizeaza viata, ma apara de frustrari, de esecuri, de obstacolele pe care le infruntam toti in viata de zi cu zi. Munca imi ordoneaza tot ce mi se intampla, bune si rele, oamenii pe care ii cunosc, lucrurile pe care le vad, le citesc, le visez si, desigur, mi le imaginez. Am ajuns chiar sa am impresia ca tot ce fac nu are, in ultima instanta, alta ratiune de a fi decat propria-mi munca. Caci totul e determinat de pagina pe care o scriu.“  (MARIO VARGAS LLOSA)

 

„Ce m-a tulburat cu adevarat pe parcursul dialogurilor mele cu Mario Vargas Llosa a fost gandul ca aveam in fata pe unul dintre semizeii traditionali pe care ii numeam «clasici». Straniu era sa descopar ca un asemenea personaj, facut pe alt tipar decat al nostru, putea sa aiba calitatea cu totul nedivina de a fi contemporanul meu. Putea fi zarit la o adica undeva, pe o strada din Paris sau Londra, asemeni unui Cervantes sau Tolstoi rataciti in secolul meu, deposedati de rama temporala a geniului si speriindu-ma asemeni unei naluci care schimbase dimensiunea lui illo tempore cu aceea profana a timpului meu... si, apoi, Vargas Llosa sosise pe neasteptate, parand ca se intruchipase din insasi nelinistea primei mele lecturi. Aparitia lui avea ceva din frumusetea unui dieu en crépuscule...“ (GABRIEL LIICEANU)

 

MARIO VARGAS LLOSA (1936–2025) s-a nascut la Arequipa, in Peru, si a copilarit in Bolivia impreuna cu mama si bunicii materni, inchipuindu-si ca tatal lui murise si ca fusese un erou. In realitate, la cinci luni dupa casatorie, acesta isi parasise sotia insarcinata si avea sa-si revada fiul abia zece ani mai tarziu, cand Mario se va intoarce in Peru. Intre 1950 si 1952 urmeaza cursurile unei scoli militare din Lima – experienta descrisa in primul roman, Orasul si cainii. In 1955 se casatoreste cu o matusa, Julia Urquidi, provocand un mare scandal in familie, si divorteaza de ea in 1964, pentru ca, un an mai tarziu, sa se insoare cu verisoara lui, Patricia. Intre timp, lucrase in Franta ca profesor de spaniola si jurnalist. Dupa o tinerete in care se apropiase de comunism, ia distanta fata de Fidel Castro, ba chiar il acuza pe Gabriel Garcia Marquez, odinioara prieten, de servilism. Calatoreste, preda la universitati din America si Europa, devine scriitor celebru prin forta epica, luciditatea si ironia sa. In anul 2010, Academia Suedeza i-a acordat Premiul Nobel pentru literatura, iar in 2023 a fost primit in Academia Franceza, ocupand cel de-al optsprezecelea fotoliu si devenind astfel primul membru al asa-numitilor Immortels fara ca vreuna dintre cartile sale sa fi fost scrisa in limba franceza.

 

La Editura Humanitas au aparut: Orasul si cainii (1992), Povestasul (1992), Matusa Julia si condeierul (2000), Cine l-a ucis pe Palomino Molero? (2003), Elogiu mamei vitrege (2003), Scrisori catre un tanar romancier (2003), Paradisul de dupa colt (2004), Adevarul minciunilor (2005), Lituma in Anzi (2005), Pestele in apa (2005), Tentatia imposibilului (2005), Caietele lui don Rigoberto (2006), Casa Verde (2006), Chipuri ale raului in lumea de astazi. Mario Vargas Llosa in dialog cu Gabriel Liiceanu (2006), Ratacirile fetei nesabuite (2007), Pantaleón si vizitatoarele (2008), Baietii si alte povestiri (2009), Visul celtului (2011), Calatoria catre fictiune (2012), O mie si una de nopti (2013), Orgia perpetua. Flaubert si Doamna Bovary (2013), Arme si utopii (2013), Eroul discret (2013), Conversatie la Catedrala (2014), Sarbatoarea Tapului (2014), Razboiul sfarsitului lumii (2015), Civilizatia spectacolului (2016).

 

La Editura Humanitas Fiction au aparut: Cinci Colturi (2016, 2020), Ratacirile fetei nesabuite (2016, 2020), Matusa Julia si condeierul (2017, 2021), Lituma in Anzi (2017), Orasul si cainii (2017), Istoria lui Mayta (2019), Casa Verde (2019), Baietii si alte povestiri (2019), Chemarea tribului (2019), Cine l-a ucis pe Palomino Molero? (2020), Elogiu mamei vitrege (2020), Povestasul (2020), Paradisul de dupa colt (2021), Vremuri grele (2021), Conversatie la Catedrala (2021), Visul celtului (2021), Doua singuratati. Despre roman in America Latina: Mario Vargas Llosa in dialog cu Gabriel Garcia Marquez (2022), Jumatate de secol cu Borges (2022), Vanturile (2023), Razboiul sfarsitului lumii (2023), Caietele lui don Rigoberto (2023), Mario Vargas Llosa, Rubén Gallo, Conversatie la Princeton (2023), Scrisori catre un tanar romancier (2024).

 

GABRIEL LIICEANU este filozof, eseist si scriitor, personalitate civica si academica. Jurnalul de la Paltinis este un bestseller al anilor ’80, mijlocind intalnirea cititorilor cu modelul cultural construit de Noica. Apel catre lichele, Tragicul, Cearta cu filozofia, Despre limita, Despre minciuna, Despre ura, Despre seductie, Usa interzisa, Declaratie de iubire, Scrisori catre fiul meu, Intalnire cu un necunoscut, Nebunia de a gandi cu mintea ta, Isus al meu, Impudoare, Despre destin (impreuna cu Andrei Plesu), Ce gandeste Dumnezeu?, Exitus, Inapoi la argument (impreuna cu Horia-Roman Patapievici), Scrisoare catre Dorothea, Chipuri ale raului in lumea de astazi. Fictiunea ca necesitate vitala (dialoguri cu Mario Vargas Llosa), „Am inventat Paltinisul!“ (impreuna cu Constantin Noica si Andrei Plesu) sunt o parte dintre volumele publicate de-a lungul timpului la Humanitas.