Chemarea lui Cthulhu si alte povestiri (Top 10+)

In cele douasprezece povestiri care alcatuiesc volumul lui H.P. Lovecraft, scriitorul american inchipuie omenirea ca pe un avanpost firav al firescului intr-un univers altfel haotic si ostil, ce ascunde o realitate poate prea infricosatoare pentru a fi patrunsa de mintea omului. Personajele isi istorisesc propria alienare si cerceteaza necunoscutul, destramind valul subtire ce le separa viata de teritoriul unor intimplari teribile.

 

Lovecraft trece de la evocarea tragica a singuratatii si izolarii, in „Veneticul”, prin elemente de grotesc, in „Dulaul”, la imbinarea genului horror cu SF, in „Cel care susotea in intuneric” si „Chemarea lui Cthulhu”. Aceasta din urma, piesa centrala a mitologiei lui Lovecraft, dezvaluie natura gigantului zeu Cthulhu si ritualurile stravechi ce i se inchina, vorbind despre slabiciunea mintii omenesti in fata unei puteri izvorite dintr-o inteligenta nepaminteasca.

 

Pasionat inca de mic de poezia araba si de mitologia greaca, de chimie si astronomie, H.P. Lovecraft (1890-1937), celebrul autor de „weird fiction”, se dovedeste un copil precoce. In 1904, dupa moartea bunicului, bunastarea familiei intra in declin, odata cu starea de spirit a lui Lovecraft, care, ratind absolvirea liceului, e obsedat de gindul sinuciderii. Pasiunea pentru lectura il salveaza insa, focul unei polemici versificate cu unul dintre semnatarii unei rubrici din revista The Argosy distragindu-i atentia. In perioada 1915-1923 gereaza chiar el un ziar, The Conservative, in vreme ce colaboreaza intens cu alte reviste, publicind eseuri si poezie. Moartea mamei, in 1921, aduce o noua perioada neagra in viata lui Lovecraft, din care avea sa-l salveze in scurt timp intilnirea, la o conferinta a jurnalistilor, cu Sonia Haft Greene, cea care urma sa-i fie sotie. Cuplul se muta in Brooklyn, iar viata lui Lovecraft se indreapta catre recunoasterea ca scriitor profesionist, odata cu primele povestiri publicate in Weird Tales, o revista newyorkeza de literatura de consum.

 

Precaritatea pecuniara, izolarea si valul de „straini” care asaltau orasul ii inspira lui Lovecraft o fictiune nostalgica („The Shunned House”, 1924), daca nu de-a dreptul innegurata si pesimista („The Horror at Red Hook”). In 1926 cei doi se intorc in Providence, unde trei ani mai tirziu se despart. Va urma insa o perioada fasta, cind Lovecraft isi descopera in sfirsit filonul de scriitor de fictiune stranie, fantezista, inspirata de supranatural, si chemarea catre cariera de om de litere. Acum publica proze celebre precum „The Call of Cthulhu” („Chemarea lui Cthulhu”, 1926), At the Mountains of Madness (1931) si „The Shadow out of Time” (1934-1935). Tot acum sprijina cariera unor scriitori tineri precum August Derleth, Donald Wandrei, Robert Bloch sau Fritz Leiber.

 

Ultimii trei ani de viata i-au fost umbriti de nesiguranta. Povestirile i se vind din ce in ce mai greu, se intretine din redactari si scrieri la comanda, poezie si nonfictiune. Moare in iarna lui 1937, bolnav si nefericit. Prozele lui, care nu apucasera sa fie publicate laolalta in timpul vietii, vor aparea abia in 1939, in volumul The Outsider and Others, titlu urmat de altele, reluate in multe editii si traduse in numeroase limbi, datorita carora H.P. Lovecraft si-a cistigat intrarea in canonul literaturii americane si universale.