Cerul din burta. Editia a 2-a

Construita pe mai multe paliere – fiziologic, poetic, filozofic, mistic –, folosindu-se de principiul jurnalului si de tehnica poeziei, mixind stari si istorii, Cerul din burta este o carte profunda si seducatoare, cu totul singulara in literatura romana.

Dupa doua decenii de la prima editie, dupa mai multe traduceri – in suedeza, germana si bulgara –, Cerul din burta continua sa fie o carte cautata. Faptul ca prin ea s-a deschis o usa catre un vast teritoriu necartografiat, cel al maternitatii, o situeaza in sirul cartilor esentiale. Ce face din ea o carte iubita? Un posibil raspuns l-a dat insasi autoarea intr-un interviu: „In Cerul din burta sunt eu, dar si mama, cu cei doisprezece copii ai ei, dar si alte mame, cunoscute sau nu, cu povestile lor concentrate. In centrul marii intimplari e un baietel nenascut. Si, foarte aproape, se afla Mir, adica Mircea Cartarescu, viitorul tata.“

„Am scris Cerul din burta asa cum intr-o dimineata deschizi sifonierul si imbraci rochia cea mai frumoasa. Am scris Cerul… de doua ori pentru o singura carte. Intii din fragmente – plate, fara trucaje literare – ale zilelor in care eram insarcinata. Apoi turnind toate acestea in rescriere fara gen – parte proza, parte poezie – , mizind mai ales pe autenticitate. Cartea aceasta nu-i despre cliseu, despre «gratia» maternitatii, ci despre spitale, prejudecati, uneori suferinta concreta. E despre povestea mai mare care ne contine pe toti, despre umanitate si iubire. E cartea despre cum prin femei continua lumea.“ (Ioana Nicolaie)

„Cerul din burta este un volum care nu incape in rind. Nu stiu sa mai existe o carte de acest tip – la un astfel de nivel poetic – in literatura romana.“ (Paul Cernat)

„Nu cunosc, in literatura romana, o incercare similara de roman al maternitatii, aproape un jurnal in versuri al celor noua luni de dinaintea nasterii unei fiinte noi.“(Oana Catalina Ninu)

„La prima vedere, noutatea unui astfel de text se reduce la noutatea temei. Dupa socul primelor pagini, te intrebi de ce in literatura noastra nu s-a mai scris despre latura fizica, mai putin sublima, a maternitatii.“ (Ovidiu Verdes)