Casatorie de placere

Amir prosper negustor din Marocul anilor ’50 pleaca intr-o calatorie lunga. Abia ajuns la Dakar urmand cutuma islamica o alege pe Nabou pentru o „casatorie de placere“ dar se trezeste indragostit si incepe o alta viata cu aceasta a doua sotie traita in paralel cu existenta de familie… Destinele se amesteca asa cum se amesteca albul si negrul frumosul si uratul binele si raul iubirea si ura. La fel credintele tabuurile convingerile prejudecatile.

Scriind povestea a doua generatii intr-un roman care are parfumul tare al mirodeniilor Tahar Ben Jelloun priveste de aproape dragostea fericirea istoria.

„O carte soc violenta aceasta neliniste venita dintr-o identitate dubla cand destinul iti e scris de culoarea pielii si care duce la o pofta viscerala de a-ti regasi radacinile. Un roman extraordinar.“ (Livre de lire)

Fragment din carte:

„Cand Amir e aici sunt cu totul a lui; nimeni nu indrazneste sa se ia de mine. Atarn drapelul marocan pe acoperis si ard tamaia paradisului. Toata lumea stie ca a sosit barbatul meu. Vecinele vin sa-mi ureze fericire si belsug; nu-mi fac niciun rau desi ma invidiaza. Ma pregatesc doua zile ca sa-l intampin si sa ma daruiesc lui trup si suflet. Ma port altfel simt cum devin alta femeie ii apartin si imi place sentimentul de a fi a lui in intregime a lui. Poate ca situatia asta nu o sa dureze poate ca moralitatea nu e respectata. Ma aflu azi la poalele tale agatata de radacinile tale o Hagi Baba sunt slaba si ma supun vointei tale! De fiecare data cand vine Amir ma duce la scribii din moschee sa intocmeasca un contract de casatorie temporara. Cred ca se numeste «casatorie de placere». Amir vrea neaparat sa-si respecte religia. Eu n-am nimic de zis; el ma rasfata iar eu ma ingrijesc foarte bine de el.“