Cand trandafirii infloresc in Sicilia

Ce a mai ramas din femeile, bunici si mame, care au venit pe lume inaintea noastra?

 

La inceput, a fost Rosa. Nascuta intr-un mic sat sicilian la inceputul secolului XX, firea ei reflecta floarea al carei nume il poarta: un trandafir plin de spini. Nu poate sa nu invidieze libertatea pe care o au tatal si fratele ei. Dar apoi il intalneste pe Sebastiano Quaranta, un barbat singur pe lume, fara tata, mama sau surori. Fug impreuna, se casatoresc si deschid o taverna, care devine un punct central de intalnire pentru satenii din cele patru orase din jur.

 

In anii urmatori, Rosa da nastere la doi fii si unei fiice: chipesul Fernando, Donato, care se inscrie la seminar, si Selma, ale carei maini sunt la fel de delicate ca broderia pe care o stapaneste perfect: este un talent pe care fiicele ei il vor mosteni de la ea. Selma creste si devine primejdios de frumoasa. Se indragosteste de Santi Maraviglia si se casatoreste cu el, impotriva sfatului mamei sale. Consecintele casatoriei Selmei se abat asupra celor trei fiice ale sale: rebela Patrizia, Lavinia, la fel de frumoasa ca Virna Lisi, si Marinella, favorita tatalui lor, care va ajunge sa studieze in strainatate.

 

Acest roman il introduce pe cititor intr-o drama epica cu personaje obisnuite, dar de neuitat, femei care se lupta sa-si gaseasca identitatea intr-o lume dominata de mentalitatea patriarhala.

 

„O poveste despre formarea generatiilor in anii celui de-al Doilea Razboi Mondial, ai boom-ului economic si ai ultimei parti a secolului al XX-lea, o epopee a vietii de zi cu zi, uneori dramatica, pe fundalul unui sat de munte din Sicilia, in jurul unui nucleu de personaje feminine capabile sa-si urmareasca viitorul cu determinare.“ (Marzia Fontana, La Lettura)

 

„Romanul lui Tamigio este, in mod constient, plin de ecouri, pentru ca ar fi imposibil sa nu percepem reverberatii ale romanului Lexic de familie al Nataliei Ginzburg sau anumite nuante care te duc imediat cu gandul la surorile Pintor ale Graziei Deledda sau la Dacia Maraini si, mai recent, la Stefania Auci.“ (Stefano Massini, Robinson)

 

„O fresca puternica cu ecouri de realism magic.“ (Erica Manna, la Repubblica)